deslushi [At: CANTEMIR HR. 136 / V: (inv) das~ dos~ (reg) ~sclu~ (ivr) dosloshi^[1] / Pzi: ~shesc / E: bg дослушать] 1 vt (C.i. un sunet un zgomot) A distinge. 2 vt (Pex) A auzi. 3 vt A vedea in semiintuneric sau intrun spatziu slab luminat. 4 vt (Subiectul este o sursa de lumina) A face sa apara clar conturul Si: a contura. 5 vt (C.i. idei probleme notziuni etc.) A desprinde dintrun complex (de idei probleme notziuni etc). 6 vt (Pex) A face sa devina clar limpede explicit Si: a clarifica a elucida a lamuri. 7 vr (D. idei probleme) A deveni limpede explicit Si: a clarifica. 8 vt (C.i. omul) A face sa intzeleaga Si: a lamuri. 9 vr A se lamuri asupra unui lucru fapt etc. Si: ashi explica a intzelege. 1011 vtr A (se) desprinde clar. 12 vt A descifra. 13 vt (Inv) A citi. modificata

DESLUSHÍ deslushesc vb. IV. Tranz. 1. A distinge a deosebi a prinde cu urechea; a auzi. Dintre toate tunurile care trageau... Filipoiu deslushi unul cu un geamat sec. CAMILAR N. I 297. Din cauza lacrimilor nu mai deslushi cuvintele. SAHIA N. 90. 2. A distinge a deosebi a recunoashte a percepe (cu ochii); a vedea a observa in semiintuneric sau intro lumina slaba. Cu ochii atzintitzi prin noaptea sumbra Deslushim Urcind spre noi o umbra. CAMIL PETRESCU V. 46. Cind mam ridicat in sus doi haidamaci sar de dupa coliban fatza mea. Eu buimac nitzel de somn nu iam putut deslushi deodata bine. SANDUALDEA U. P. 104. ◊ Fig. Azi leash putea deslushi [faptele] numai daca mi sar vopsi in alb cele mai bune shi in negru cele rele. CAMIL PETRESCU T. I 356. ◊ Refl. impers. In livada se deslushira in curind pomii incarcatzi de floare. SADOVEANU O. V. 417. La stinga se deslushea mai bine incendiul de la Lespezi parca sar fi apropiat shi sar fi inviorat. REBREANU R. II 159. ♦ A scoate la lumina a face sa iasa in evidentza a reliefa. Focul... lumina omul deslushea amanuntzimile. CONTEMPORANUL V_II 194. ♦ A descifra a citi. Gingavea glasul celui mai vechi dintre baci deslushind cu cazna slovele ceaslovului. CAMILAR T. 14. 3. A desprinde dintrun complex de idei a descurca a clarifica a lamuri a limpezi a intzelege. Vorbea cu ironie despre staruintzele mele de a deslushi chestia influentzei mediului asupra artistului. GHEREA ST. CR. II 16. ◊ (Cu pronumele in dativ) Mehmet Padishah... dorea pe Rabia Gülnuk fara ashi putea inca deslushi daca fagaduintza care o daduse privea o moarte de om ori un colan de margaritare. SADOVEANU Z. C. 275. Niciodata nam putut sami deslushesc lamurit aceste doua cuvinte: moarte shi nimicire. RUSSO O. 136. ◊ Refl. (Subiectul este lucrul clarificat) Toate i se deslushira shii veni in minte popasul in colonie. SADOVEANU P. M. 244. Dupa citva timp un gind se deslushi bine in mintea lui. SANDUALDEA U. P. 180. Cite lucruri neintzelese bine peatunci i se deslusheau acum in minte. VLAHUTZA O. A. III 14. ♦ Refl. A se lamuri a se clarifica (asupra unui lucru). Afurisita de gramatica imi scoate peri albi... poate cu tine care ai trecut pe la parintele Duhu sa ma pot deslushi. CREANGA A. 87. ♦ (Complementul indica lucrul explicat) A explica a face pe cineva sa priceapa. Pantalemon se ashezase pe banca shii deslushea agitat faptele sale lui Miclutz. DUMITRIU V. L. 80. Sava ne deslushi intre altele k nevasta e la ogor k a prinso acolo furtuna shi k trebuie sa pice dintro clipa in alta. C. PETRESCU S. 30. ◊ (Complementul indica persoana careia i se explica) Pe Roshul tziam daruit Dar nu mi team deslushit K nul poatencalica Decit stapin’su Corbea. TEODORESCU P. P. 530.

A DESLUSHÍ ~ésc tranz. 1) (fiintze lucruri sunete) A identifica dupa anumite semne caracteristice (de altele de acelashi fel); a distinge; a discerne; a deosebi; a desprinde; a diferentzia. 2) (probleme chestiuni situatzii confuze) A face clar; a lamuri; a limpezi; a clarifica; a elucida. 3) (texte scrise intro limba straina) A face intzeles; a descifra. /<bulg. doslušam

deslushì v. a explica a elucida. [Rus. DOSLUŠATl].

daslushi v vz deslushi

deslushésc v. tr. (rus. doslúšatĭ a auzi a asculta pina la urma d. vsl. slutislovonslyšatislyšon. Cp. cu destoĭnic ild. do. V. sluga slava slova). Disting deosebesc (cu urechea cu ochĭu): a deslushi vorbele uneĭ limbĭ o scrisoare shtearsa. Lamuresc clarific explic: deslusheshtemĭ aceasta problema. Lamuresc fac sa priceapa: deslusheshtema! V. descifrez.

deslushí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. deslushésc imperf. 3 sg. deslusheá; conj. prez. 3 sa deslusheásca

deslushí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. deslushésc imperf. 1 sg. deslusheá; conj. prez. 3 sg. shi pl. deslusheásca

deslushi (conj. deslusheasca)

deslushesc sheasca 3 conj. sheam 1 imp.

DESLUSHÍ vb. 1. v. distinge. 2. v. profila. 3. v. deosebi. 4. v. auzi. 5. v. lamuri. 6. v. rezolva.

DESLUSHI vb. 1. a distinge a percepe (rar) a pricepe. (Se facuse ziua shi ~ bine obiectele.) 2. a se contura a se delimita a se desena a se distinge a se evidentzia a se preciza a se profila a se proiecta a se reliefa. (Acum imaginea ei se ~ in lumina apusului.) 3. a deosebi a diferentzia a discerne a discrimina a distinge (inv. shi pop.) a osebi (Ban. Transilv. shi Maram.) a deschilini (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ushurintza culorile.) 4. a auzi. (~ un strigat prin ploaie.) 5. a (se) clarifica a (se) descurca a (se) elucida a (se) explica a (se) lamuri a (se) limpezi a (se) preciza (inv.) a (se) pliroforisi a (se) raspica a (se) sfeti (fig.) a (se) descilci a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 6. a clarifica a descifra a dezlega a explica a lamuri a limpezi a rezolva a solutziona. (A ~ enigma.)

deslushí (deslushésc deslushít) vb. A distinge a recunoashte. 2. A lamuri a explica. Sl. (rus.) doslušati „a asculta pina la sfirshit” (Cihac II 100; Candrea; Scriban) cu schimbare de pref. k in desavirshi sau destoinic. Der. deslushit adv. (clar); deslushitor adj. (explicativ); deslusheala s. f. (explicatzie lamurire); nedeslushit adj. (obscur; adv. neclar).