dănănáie sf [At: HELIADE, O. II, 114 / Pl: dănănăi / E: dănăna + -aie] 1 (Îvr) Poznă¹. 2 (Pex) Faptă de mirare Si: dăndănaie (2). 3 (Fam) Lucru neobișnuit. 4 (Pex) Ceartă. 5 (Pex) Scandal. 6 (Reg) Ciudățenie. 7 Belea. 8 (Înv) Tumult¹. 9 (Reg; Mun) Furtună. 10 (Reg; lpl) Catrafuse.

DĂNĂNÁIE, dănănăi, s. f. (Regional) 1. Ciudățenie, minunăție, năzdrăvănie; bazaconie, comedie. Dar ce dănănaie o mai fi aceasta, că n-am auzit pînă acum vorbindu-se de dînsa? FILIMON, C. 153. 2. Belea, pacoste, bucluc, năpastă, dandana (2). 3. Zgomot mare, gălăgie, zarvă, hărmălaie, larmă.

dănănaie f. minunăție, lucru de mirare: ce dănănaie o mai fi și aceasta? FIL. [Derivat din dănănăi: lit ceva ce oscilează în depărtare (v. dăndănaie)].

dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.).

dananáie^[1] sf vz dănănaie

dănănáie (reg.) s. f., art. dănănáia, g.-d. art. dănănắii; pl. dănănắi

dănănáie s. f. (sil. -na-ie-), art. dănănáia; pl. dănănăi

DĂNĂNÁIE s. v. balamuc, bazaconie, belea, bizarerie, bâzdâganie, boarfe, boroboață bucluc, bulendre, calabalâc, catrafuse, ciudățenie, curiozitate, dandana, drăcie, drăcovenie, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, încurcătură, larmă, minunăție, năpastă, năstrușnicie, năzbâtie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, scandal, supărare, șotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, troace, tumult, țoale, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

dănănaie s. v. BALAMUC. BAZACONIE. BELEA. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. BOARFE. BOROBOAȚĂ. BUCLUC. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DANDANA. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. ISPRAVĂ. ÎNCURCĂTURĂ. LARMĂ. MINUNĂȚIE. NĂPASTĂ. NĂSTRUȘNICIE. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. POZNĂ. RĂU. SCANDAL. SUPĂRARE. ȘOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TROACE. TUMULT. ȚOALE. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.