CONSTITÚTZIE constitutzii s. f. 1. Totalitatea particularitatzilor morfologice functzionale shi psihologice ale unui individ. ♦ Conformatzie. 2. Lege fundamentala a unui stat care stabileshte forma de guvernamant shi de organizare statala precum shi drepturile shi obligatziile fundamentale ale cetatzenilor. [Var.: constitutziúne s. f.] Din fr. constitution lat. constitutio onis.

constitutzie sf [At: ZILOT CRON. 352 / V: (inv) ~uta ~iune / Pl: ~i / E: fr constitution] 1 (Inv) Constituire (1). 2 (Inv) Constituire (3). 3 Structura fizica a unui corp. 4 Ansamblu de elemente care constituie un intreg. 5 Totalitate a particularitatzilor morfologice functzionale shi psihologice ale unui individ. 6 Structura fizica generala a corpului omenesc. 7 Lege fundamentala a unui stat investita cu o fortza juridica superioara celorlalte legi prin care sunt fixate modalitatzile de incredintzare shi de exercitare a puterii drepturile shi indatoririle cetatzenilor constituirea shi functzionarea organelor centrale shi locale de stat raporturile dintre ele sau raporturile acestora cu cetatzenii etc. 8 (Jur) Stabilire a unei rente sau dote.

CONSTITÚTZIE constitutzii s. f. 1. Totalitatea particularitatzilor morfologice functzionale shi psihologice ale unui individ; structura fizica generala a corpului omenesc. 2. Lege fundamentala a unui stat investita cu o fortza juridica superioara celorlalte legi care cuprinde principiile esentziale ale organizarii lui stabileshte drepturile shi datoriile principale ale cetatzenilor sistemul electoral organizarea organelor supreme shi locale etc. reflectand astfel stadiul de dezvoltare sociala economica shi politica la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constitutziúne s. f.] Din fr. constitution lat. constitutio onis.

CONSTITÚTZIE¹ s. f. (De obicei urmat de determinari calitative) Structura fizica generala a corpului omenesc. Fusese de o constitutzie puternica voinic shi tinar. PAUNPINCIO P. 113. De o statura microscopica... shi de o constitutzie foarte delicata. NEGRUZZI S. I 206. ◊ (Glumetz) Un tzintzar nervos shi foarte Slab de constitutzie In zadar vrea sa ia parte SHi el la discutzie. TOPIRCEANU S. A. 64. Pronuntzat: tzie.

CONSTITÚTZIE² constitutzii s. f. Lege fundamentala a unui stat care cuprinde principiile de baza ale organizarii lui stabileshte drepturile shi datoriile fundamentale ale cetatzenilor sistemul electoral organizarea organelor supreme shi locale etc. reflectind in intregime structura sociala respectiva. Constitutzia este inregistrarea shi fixarea legislativa a cuceririlor care au fost deja obtzinute shi asigurate. STALIN PROBL. LEN. 542. Constitutzia din 1923 era expresia caracterului antinatzional al regimului burghezomoshieresc a politicii de infeudare a tzarii fatza de puterile imperialiste occidentale de scoatere la mezat la tejgheaua capitalului internatzional a independentzei shi suveranitatzii de stat a Rominiei. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 683. Constitutzia din 1948 faurita in primele luni dupa proclamarea Republicii Populare Romine corespundea unei etape in care procesul revolutzionar de transformare a tzarii nocstre se afla abia in germene sau intrun stadiu initzial. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 684. Pentru prima oara [in 1952] Constitutzia Republicii Populare Romine inscrie rolul partidului nostru in viatza politica shi de stat a tzarii. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 697. Pronuntzat: tzie.

CONSTITÚTZIE s.f. I. Structura fizica a unui corp a unui organism; alcatuire structura. ♦ Compozitzie ansamblu de elemente care constituie un intreg. II. Lege fundamentala a unui stat in care sunt consemnate principiile de baza ale organizarii lui drepturile shi indatoririle fundamentale ale cetatzenilor sistemul electoral etc. [Gen. iei var. constitutziune s.f. / cf. lat. constitutio fr. constitution rus. konstitutziia].

CONSTITÚTZIE s. f. I. 1. totalitatea particularitatzilor morfologice functzionale shi psihologice ale unui individ. 2. conformatzie; arhitectura (3). II. lege fundamentala a unui stat care stabileshte principiile de baza ale organizarii lui drepturile shi indatoririle fundamentale ale cetatzenilor sistemul electoral organizarea organelor supreme shi locale (< fr. constitution lat. constitutio)

CONSTITÚTZIE¹ ~i f. 1) Mod de constituire a elementelor unui intreg; structura; factura; compozitzie; componentza. 2) Ansamblu de particularitatzi morfologice functzionale shi psihologice ale unui om. 3) Aspect general; forma exterioara; conformatzie; configuratzie. ~a corpului. [Art. constitutzia; G.D. constitutziei; Sil. tzie] /<fr. constitution lat. constitutio ~onis corectata

CONSTITÚTZIE² ~i f. 1) Lege fundamentala a unui stat care determina forma de guvernamant structura socialeconomica shi politica modul de organizare shi de functzionare a organelor de stat drepturile esentziale shi obligatziile cetatzenilor. 2) Broshura care cuprinde aceasta lege. [Art. constitutzia; G.D. constitutziei; Sil. tzie] /<fr. constitution lat. constitutio ~onis

constitutziune sf vz constitutzie

CONSTITUTZIÚNE s.f. v. constitutzie.

constitutzi(un)e f. 1. totalitatea elementelor esentziale compozitziunea lucrurilor: constitutziunea corpurilor; 2. temperamentul unei persoane: constitutziune robusta; 3. legea fundamentala a unei tzari care determina datoriile shi drepturile cetatzenilor shi ale guvernului: Constituiiunea romana introdusa shi intocmita dupa modelul celei belgiene din 1866 fu modificata in anii 1870 1884 shi in 1917 la Iashi. V. conventziune.

*constitutziúne f. (lat. constitútio ónis). Compozitziune: constitutziunea aeruluĭ. Complexiune: constitutziune robusta delicata. Lege fundamentala a unuĭ stat: constitutziunea romaneasca a fost votata la 1866. Fig. Fam. A aplica constitutziunea a trage o bataĭe. SHi útzie.

constitútzie (structura lege) (tzie) s. f. art. constitútzia (tzia) g.d. art. constitútziei; pl. constitútzii art. constitútziile (tzii)

constitútzie s. f. (sil. tzie) art. constitútzia (sil. tzia) g.d. art. constitútziei; pl. constitútzii art. constitútziile (sil. tzii)

constitutzie

*Constitútzia (legea fundamentala) (tzia) s. propriu f. g.d. Constitútziei

CONSTITÚTZIE s. I. conformatzie factura fizic natura structura (inv.) temperament. (De o ~ delicata sau robusta.) II. (POL.) (inv.) statut. (~ lui Cuza.)

CONSTITUTZIE s. I. conformatzie factura fizic natura structura (inv.) temperament. (De o ~ delicata sau robusta.) II. (POLITICA) (inv.) statut. (~ lui Cuza.)

CONSTITÚTZIE (< fr. lat.) s. f. I. 1. Totalitatea particularitatzilor morfologice functzionale shi psihologice ale unui individ; este conditzionata ereditar de shi ontogenetic shi determina caracterul reactziilor fatza de actziunea agentzilor externi; structura alcatuire. 2. Conformatzie. II. Legea fundamentala a unui stat care reflecta stadiul de dezvoltare sociala economica shi politica a acestuia la un moment dat stabilind forma de guvernamint shi organizare statala precum shi drepturile shi obligatziile fundamentale ale cetatzenilor. Prima c. a fost Constitutzia americana de la 1787 urmata de Constitutzia franceza de la 1791. In sec. 19 shi la inceputul sec. 20 constitutzia scrisa sa generalizat in Europa shi Asia iar mai apoi shi in Africa. In Romania prima c. a fost adoptata la 1866. Au urmat c. de la 1923 shi 1938. Alte c. au fost adoptate in anii 1948 1952 1965 1991.