ARHITECTÚRA s. f. SHtiintza shi arta de a proiecta shi construi cladiri. ♦ Stilul caracterul planul unei (sau unor) cladiri. ♦ Felul in care este construit sau alcatuit ceva; p. ext. aspectul compozitzional al unei opere artistice; structura. Din fr. architecture lat. architectura.

arhitectúra sf [At: NEGRUZZI S. I 193 / S: (inv) archi~ / Pl: ~ri / E: fr architecture lat architectura] 1 SHtiintza shi arta de a proiecta shi de a construi cladiri. 2 (Pex) Planul unei cladiri. 3 (Is) ~ militara SHtiintza shi arta de a construi fortificatzii. 4 (Is) ~ navala SHtiintza shi arta de a construi vapoare porturi etc. 5 (Pex) Structura. 6 (Fig) Structura sufleteasca.

ARHITECTÚRA s. f. SHtiintza shi arta de a proiecta shi construi cladiri. ♦ Stilul caracterul planul unei (sau unor) cladiri. ♦ Felul in care este construit sau alcatuit ceva. Din fr. architecture lat. architectura.

ARHITECTÚRA (rar) arhitecturi s. f. 1. SHtiinta shi arta de a proiecta shi a construi edificii dupa anumite conceptzii estetice shi reguli tehnice. Creshterea neintrerupta a numarului shi importantzei constructziilor din tzara noastra pune problema imbunatatzirii shi dezvoltarii muncii in domeniul arhitecturii sistematizarii shi constructziilor shi ridicarea ei la nivelul cerintzelor dezvoltarii socialiste a republicii noastre. SCINTEIA 1952 nr. 2502. 2. Stilul constructziei caracterul planul arhitectural al unei cladiri. Pe vechea strada Armeneasca... erau doua unghere ocrotite de arhitectura fantezista a caselor strabune. ANGHEL PR. 51. Privirea se osteneshte a se uita mult la aceasta prea regulata arhitectura. NEGRUZZI S. I 193. ♦ Fig. Sistem de alcatuire plan de intocmire a unui tot in special a unei opere literare. Arhitectura unui roman. ♦ Fig. Alcatuire interioara constructzie constitutzie. Judecatorul meu era un suflet cu arhitectura cea mai simpla shi mai frumoasa. GALACTION O. I 94.

ARHITECTÚRA s. f. SHtiintza shi arta de a proiecta shi construi cladiri. ♦ Stilul caracterul planul arhitectural al unei cladiri (sau al unei epoci). Fr. architecture (lat. lit. architectura).

ARHITECTÚRA s.f. 1. SHtiintza shi arta de a proiecta shi de a construi cladiri potrivit anumitor proportzii shi reguli determinate de caracterul shi de destinatzia constructziilor. 2. Stilul caracterul distinctiv al unei constructzii sau al unei epoci. 3. (Fig.) Structura armonioasa (mai ales a unei opere literare). ♦ Alcatuire interna; constructzie; constitutzie. [Gen. rii. / < lat. architectura fr. architecture].

ARHITECTÚRA s. f. 1. shtiintza shi arta de a proiecta shi construi cladiri potrivit anumitor proportzii shi reguli. 2. stilul caracterul distinctiv al unei constructzii al unei epoci. 3. (fig.) structura alcatuire interna a ceva; constitutzie (I 2). (< fr. architecture lat. architectura)

ARHITECTÚRA f. 1) SHtiintza shi arta de a proiecta shi a construi cladiri. 2) Stilul caracterul distinctiv al unei constructzii. 3) fig. Aspectul compozitzional structura armonioasa a unei lucrari a unei opere. /<fr. architecture lat. architectura

arhitectura f. 1. arta de a construi shi impodobi edificiile; 2. dispozitziunea sau caracterul distinctiv al unei cladiri care exprima geniul artistic al diferitelor popoare: boltzile romane cupola bizantina arcul stilului gotic.

*arhitectúra f. pl. ĭ (lat architectura). Arta de a face planurĭ de edificiĭ (fixind proportziunile distribuirea decorarea shi cheltuĭelile) shi de a observa executarea lor. V. constructor.

!arhitectura s. f. g.d. art. arhitecturii; pl. arhitecturi

arhitectúra s. f. g.d. art. arhitectúrii

arhitectúra s. f. g.d. art. arhitectúrii

arhitectura.

ARHITECTÚRA s. (inv.) arhitectonie maimarie. (Profeseaza ~.)

ARHITECTURA s. (inv.) arhitectonie maimarie. (Profeseaza ~.)

ARHITECTÚRA (< fr. lat.) s. f. 1. SHtiintza shi arta de organizare shi construire a spatziilor necesare vietzii shi activitatzii umane. Avind o dubla determinare functzionala shi artistica evolutzia a. depinde de tipurile de materiale folosite intro anume epoca (lemn piatra caramida beton) de destinatzia cladirii (locuintze cladiri de cult cladiri industriale militare etc.) shi de climatul spiritual in care apare. Elementele de baza ale a. volumul suprafatza shi planul organizate dupa un anumit ritm caracterizeaza stilurile arhitectonice. In functzie de conceptzia epocii inclinata catre functzional sau catre spiritual a. accentueaza fie structura constructziilor (a. clasica greceasca Renashterea a. sec. 20) fie forma generala shi decorul in scopul crearii unui sentiment sau accentuarii specificului natzional (a. egipteana baroca neoromaneasca). Dupa destinatzia edificiilor a. este impartzita in: a. civila a. religioasa a. militara a. industriala etc. A. peisagistica = shtiintza shi arta de a interveni asupra peisajului in scopul obtzinerii unui spatziu cu valentze estetice. Latura cea mai importanta o constituie arta gradinilor. A. sculptura = curent aparut dupa al doilea razboi mondial k reactzie la cubismul interbelic care urmareshte integrarea a. in peisaj prin apropierea aspectului ei exterior de forma sculpturala sau chiar prin crearea unor sculpturi locuibile. ♦ P. ext. Aspectul compozitzional al unei opere artistice; structura. 2. (INFORM.) Arhitectura calculatoarelor = asamblarea subsistemelor functzionale intrun calculator numeric pentru a obtzine performantzele impuse in conditzii de cost avantajoase.