ARHITECTÚRA (< fr. lat.) s. f. 1. SHtiintza shi arta de organizare shi construire a spatziilor necesare vietzii shi activitatzii umane. Avind o dubla determinare functzionala shi artistica evolutzia a. depinde de tipurile de materiale folosite intro anume epoca (lemn piatra caramida beton) de destinatzia cladirii (locuintze cladiri de cult cladiri industriale militare etc.) shi de climatul spiritual in care apare. Elementele de baza ale a. volumul suprafatza shi planul organizate dupa un anumit ritm caracterizeaza stilurile arhitectonice. In functzie de conceptzia epocii inclinata catre functzional sau catre spiritual a. accentueaza fie structura constructziilor (a. clasica greceasca Renashterea a. sec. 20) fie forma generala shi decorul in scopul crearii unui sentiment sau accentuarii specificului natzional (a. egipteana baroca neoromaneasca). Dupa destinatzia edificiilor a. este impartzita in: a. civila a. religioasa a. militara a. industriala etc. A. peisagistica = shtiintza shi arta de a interveni asupra peisajului in scopul obtzinerii unui spatziu cu valentze estetice. Latura cea mai importanta o constituie arta gradinilor. A. sculptura = curent aparut dupa al doilea razboi mondial k reactzie la cubismul interbelic care urmareshte integrarea a. in peisaj prin apropierea aspectului ei exterior de forma sculpturala sau chiar prin crearea unor sculpturi locuibile. ♦ P. ext. Aspectul compozitzional al unei opere artistice; structura. 2. (INFORM.) Arhitectura calculatoarelor = asamblarea subsistemelor functzionale intrun calculator numeric pentru a obtzine performantzele impuse in conditzii de cost avantajoase.