CONSTRÚCTZIE constructzii s. f. 1. Cladire executata din zidarie lemn metal beton etc. pe baza unui proiect care serveshte la adapostirea oamenilor animalelor obiectelor etc.; spec. casa edificiu cladire. 2. Faptul de a construi. ◊ Loc. adj. shi adv. In constructzie = (aflat) in cursul procesului de construire. ♦ Alcatuire compunere structura. 3. (La pl.) Ramura a economiei natzionale care are k obiect efectuarea de constructzii (1); ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul proiectarea shi executarea constructziilor. ◊ Constructzii de mashini = ramura a industriei care produce mashini instalatzii utilaje mijloace de transport etc.; ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul proiectarea shi construirea instalatziilor mashinilor etc. 4. (Lingv.) Grup de cuvinte intre care exista anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte. ♦ Mod de a grupa cuvintele in propozitzii shi propozitziile in fraze. Din fr. construction lat. constructio. repeat  definitzie circulara

constrúctzie sf [At: NEGRUZZI S. I 9/ V: (inv) ~ióne / Pl: ~i / E: fr construction lat constructio] 1 Cladire executata pe baza unui proiect din zidarie lemn metal beton care serveshte la adapostirea oamenilor animalelor obiectelor etc. 2 (Spc) Casa. 3 Construire. 45 (Iljv) In ~ Aflat in cursul procesului de construire. 6 Alcatuire. 7 (Lpl) Ramura a economiei natzionale care are k obiect efectuarea de cladiri edificii. 8 (Lpl) Ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul proiectarea shi executarea cladirilor. 9 (Is) ~i de mashini Ramura de baza a industriei care produce mashiniunelte utilaje mijloace de transport etc. 10 Ramura a shtiintzelor care se ocupa cu studiul proiectarea shi construirea instalatziilor. 11 (Lin) Grup de cuvinte intre care exista anumite raporturi sintactice. 12 (Lin) Mod de a grupa cuvintele in propozitzii propozitziile in fraze potrivit regulilor gramaticale ale unei limbi. 13 (Is) ~ geometrica Reprezentare grafica prin linii a conturului unei figuri determinate. 14 (Nob) Fizic.

CONSTRÚCTZIE constructzii s. f. 1. Cladire executata din zidarie lemn metal beton etc. pe baza unui proiect care serveshte la adapostirea oamenilor animalelor obiectelor etc.; spec. casa edificiu cladire. 2. Faptul de a construi. ◊ Loc. adj. shi adv. In constructzie = (aflat) in cursul procesului de construire. ♦ Alcatuire compunere structura. 3. (La pl.) Ramura a economiei natzionale care are k obiect efectuarea de constructzii (1); ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul proiectarea shi executarea constructziilor. ◊ Constructzii de mashini = ramura de baza a industriei care produce mashiniunelte utilaje mijloace de transport etc.; ramura a shtiintzelor care se ocupa cu studiul proiectarea shi construirea instalatziilor mashinilor etc. 4. (Lingv.) Grup de cuvinte intre care exista anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele in propozitzii shi propozitziile in fraze. Din fr. construction lat. constructio.

CONSTRÚCTZIE constructzii s. f. 1. Faptul de a construi; construire. Baza dezvoltarii intregii economii industria grea shi indeosebi industria constructziei de mashini creata in anii regimului de democratzie populara este in continua creshtere shi produce mashini shi utilaj necesar dezvoltarii celorlalte ramuri ale industriei shi mecanizarii agriculturii. SCINTEIA 1953 nr. 2751. Peste un sfert de ceas Cringashu telefona la judetzeana aratind k lemnul pentru constructzie a fost adus. CAMILAR TEM. 281. ◊ (Referitor la perioada de trecere de la capitalism la socialism shi de la socialism la comunism) Una din principalele probleme ale constructziei de partid shi de stat este problema alegerii repartizarii shi educarii cadrelor. SCINTEIA 1953 nr. 2686. Cauza internatzionalismului proletar cauza Uniunii Sovietice sint strins legate de cauza constructziei socialismului in fiecare tzara. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 110 1/1. ◊ Loc. adj. shi adv. In constructzie = (aflat) in cursul procesului de construire. Case in constructzie. ♦ Alcatuire compunere. Dar puterea adevarat uimitoare in minuirea limbii romineshti o arata Coshbuc in constructzia strofei. GHEREA ST. CR. III 378. 2. (Concretizat) Lucru construit (k intreg sau k parte constitutiva a unui intreg); (in special) cladire casa edificiu. Marile constructzii au devenit adevarate shcoli de insushire a tehnicii celei mai noi. SCINTEIA 1953 nr. 2676. Podul de la Dragashani... masoara patru sute de metri shi nenumarate picioare de piatra i sustzin lunga constructzie metalica. BOGZA C. O. 331. Ajungea linga uriashe constructzii neispravite inaltzind peretzi de caramizi roshii. C. PETRESCU i. II 158. 3. Alaturare a unor partzi de vorbire sau de propozitzie in conformitate cu regulile gramaticale. La baza limbii literare artistice sta alegerea constructziilor gramaticale a vocabularului a expresiilor strins legate de intentzia de planul shi scopul lucrarii artistice. L. ROM. 1953 nr. 1 96. Pronuntzat: tzie. Varianta: (invechit) constructziúne s. f.

CONSTRÚCTZIE s.f. 1. Faptul de a construi: construire. ♦ Alcatuire compunere. 2. (Concr.) Lucru construit cladire lucrare edificiu. 3. Aranjamentul aranjarea cuvintelor potrivit regulilor gramaticale ale unei limbi. [Gen. iei var. constructziune s.f. / cf. fr. construction lat. constructio].

CONSTRÚCTZIE s. f. 1. faptul de a construi; construire. ◊ alcatuire compunere. 2. cladire lucrare edificiu. ◊ (pl.) ramura a economiei natzionale care are k obiect executarea cladirilor. 3. ~ i de mashini = ramura a industriei care produce mashini unelte instalatzii utilaje. 4. grup (stabil) de cuvinte intre care exista anumite raporturi gramaticale. ◊ mod de aranjare a cuvintelor in propozitzie shi a propozitziilor in fraza. (< fr. construction lat. constructio)

CONSTRÚCTZIE ~i f. 1) Proces de construire. 2) Obiectiv care se construieshte. 3) Obiectiv construit. 4) Ansamblu al tehnologiilor care permit construirea diferitelor obiective. 5) Industrie care se ocupa de construirea diferitelor obiective. 6) lingv. Grup stabil de cuvinte. 7) Mod de eshalonare a cuvintelor in propozitzii shi a propozitziilor in fraze. [Art. constructzia; G.D. constructziei; Sil. tzie] /<fr. construction lat. constructio ~onis

CONSTRUCTZIÚNE s. f. V. constructzie.

CONSTRUCTZIÚNE s.f. v. constructzie.

constrúctzieanéxa s. f. Constructzie care se adauga alteia deja existente ◊ „La PiatraNeamtz o constructzieanexa va suplimenta cu 114 locuri capacitatea de cazare a hotelului «Central».” R.l. 17 XII 77 p. 5 (din constructzie + anexa)

constructzi(un)e f. 1. edificiu construit; 2. dispozitziunea diferitelor partzi ale unui edificiu ale unei mashini; 3. Gram. ashezarea vorbelor shi a propozitziunilor dupa regulele limbei.

*constructziúne f. (lat. constrúctio ónis. V. de shi instructziune). Actziunea de a construi. Dispozitziunea partzilor unuĭ edificiŭ. Edificiŭ. Gram. Ashezarea cuvintelor in fraza: constructziunea frazeĭ germane e greoaĭe. SHi úctzie.

constrúctzie (tzie) s. f. art. constrúctzia (tzia) g.d. art. constrúctziei; pl. constrúctzii art. constrúctziile (tzii)

constrúctzie s. f. (sil. tzie) art. constrúctzia (sil. tzia) g.d. art. constrúctziei; pl. constrúctzii art. constrúctziile (sil. tzii)

constructzie

CONSTRÚCTZIE s. 1. v. construire. 2. v. casa.

CONSTRUCTZIE s. 1. cladire construire durare inaltzare ridicare zidire (livr.) edificare. (~ unui nou spital.) 2. (concr.) casa cladire imobil zidire (inv.) ziditura. (O ~ modesta.)

CONSTRUCTZIE. Subst. Constructzie cladire edificiu zidire zidarie. Constructzie civila; casa cladire imobil locuintza bloc blochaus (rar) vila conac cula (inv.) palat castel; terasa pavilion belvedere rotonda. Cladiri oficiale: institutzie ashezamint stabiliment (ieshit din uz) reshedintza; teatru opera ateneu ateneu popular casa de cultura camin cultural sala de concerte; muzeu expozitzie. Constructzii sanitare: spital policlinica sanatoriu bolnitza (inv.) dispensar; maternitate casa de nashteri; casa de odihna. Constructzii sportive: stadion teren de sport arena; amfiteatru; sala de sport; bazin de inot piscina; velodrom; kartodrom; hipodrom. Sat olimpic. Constructzii turistice: hotel motel han cabana camping casa de vinatoare. Constructzii industriale: uzina fabrica; hala; sectzie atelier; turn; pavilion. Constructzii hidrotehnice: dig stavilar baraj; ecluza; canal; hidrocentrala. Constructzii feroviare: gara; peron; depou; scanton; tunel; pod viaduct. Constructzii anexe: adapost shopron shura grajd saivan (reg.) saia (reg.) olum (reg.) colnitza (reg.) slon (reg.); magazie siloz doc; garaj. Constructzii militare: fortificatzie; cetate cetatzuie (dim.) fort reduta fortareatza cazemata bastion meterez; turn cula donjon. Ashezaminte de cult: biserica catedrala bazilica templu manastire capela paraclis. Constructzii monumentale: monument; obelisc coloana; piramida; mauzoleu panteon; cavou cripta osuar. Constructzie construire edificare cladit zidarie zidarit. SHantier de constructzii. Arhitectura arhitectonie (inv.). Constructor claditor (rar) arhitect proiectant ziditor zidar. Adj. Zidit. Arhitectural arhitectonic; edilitar; imobiliar. Vb. A construi a cladi a zidi a zidui (rar) a dura a inaltza a edifica face (a ridica) o constructzie. A proiecta a face un proiect. A pune piatra de temelie; a ridica schelele; a pune caramizi; a turna beton; a cimenta; a finisa; a da in folosintza. Adv. Arhitectoniceshte (rar). V. adaposturi pentru animale aparare ashezamint de cult local locuintza magazie monument obstacol.

CONSTRÚCTZIE s. f. (cf. fr. construction lat. constructio): structura; grup de cuvinte intre care exista anumite raporturi gramaticale. Se poate vorbi astfel despre c. substantivale adjectivale numerale pronominale verbale adverbiale interjectzionale prepozitzionale shi conjunctzionale. C. pot fi asimilate locutziunilor. ◊ ~ gramaticála: orice tip de imbinare de elemente gramaticale. Astfel: un numeral adverbial: de doua ori de trei ori; o locutziune: bagare de seama numai ochi shi urechi a cauta nod in papura din vremen vreme etc.; o forma de viitor ashazis popular: am sa merg o sa fac; o imbinare intre pronumele relativ ce shi un infinitiv dupa verbele a fi shi a avea: nui ce vinde nare ce spune; o imbinare intre un infinitiv sau un gerunziu al unui verb copulativ shi un adjectiv: a fi om fiind neatent etc. ◊ ~ numerál: c. gramaticala ce reprezinta un numeral distributiv sau un numeral adverbial. Astfel: cate doi cate zece; de doua ori de zece ori etc. ◊ ~ locutzionála: orice tip de locutziune (substantivala adjectivala pronominala verbala adverbiala interjectzionala prepozitzionala shi conjunctzionala). Astfel: punct de vedere bataie de cap; in floarea varstei numai piele shi os; cine shtie cine cine shtie ce; ashi lua iniman dintzi a o lua la sanatoasa; dea berbeleacul din loc in loc; natzio buna! pacatele mele!; de jur imprejurul in conformitate cu; din pricina k in caz k etc. ◊ ~ perifrástica: perifraza (v.) cu valoare de imperfect de perfect compus de mai mult k perfect sau de viitor. Astfel: erau trecand („treceau”) e plecat („a plecat”) eram ajuns („ajunsesem”) am sa vorbesc („voi vorbi”) etc. C. perifrastice sunt insa shi cele in care apar auxiliarele morfologice (formele compuse ale timpurilor). ◊ ~ infinitivala relativa: c. alcatuita dintrun infinitiv fara morfem shi un pronume sau un adverb relativ precedata de verbul a fi sau de verbul a avea. In raport cu sensurile acestor doua verbe (de „a exista” shi „a poseda”) ea poate avea fie functzie de subiect fie functzie de complement direct (de aici denumirea primului tip de c. infinitivala relativa subiectiva shi a celui deal doilea de c. infinitivala relativa obiectiva): „Cand e minte nui ce vinde” (Folclor); „...a facut o coliba k sa aiba unde dormi peste noapte” (Folclor). ◊ ~ nominala infinitivala: c. alcatuita dintrun verb copulativ la infinitiv shi un adjectiv sau un substantiv cu functzie de nume predicativ. In cadrul propozitziei indeplineshte diferite functzii sintactice (subiect complement direct complement indirect etc.): „A fi om e lucru mare!”; „Oamenii ar putea fi florile pamantului” (Z. Stancu); „Dea fin vecii o straja manspaimant” (T. Arghezi). ◊ ~ nominala gerunziala: c. alcatuita dintrun verb copulativ la gerunziu shi un adjectiv sau substantiv cu functzie de nume predicativ. In cadrul propozitziei indeplineshte diferite functzii sintactice (complement circumstantzial de cauza complement circumstantzial concesiv etc.): „Nemaifiind pribeag / Deatunci inainte / Aduceri aminte / Mor troieni cu drag” (M. Eminescu); „Fiind un cershetor nemernic precum eshti itzi place friptura de pui in tzigla?” (M. Sadoveanu). ◊ ~ nominala de supin: c. alcatuita dintrun verb copulativ la supin shi un substantiv cu functzie de nume predicativ. In cadrul propozitziei indeplineshte functzia de circumstantzial de relatzie: „De ramas repetent nici nu poate fi vorba”. ◊ ~ asindética (asindét): c. in care topica devine un mijloc de exprimare a raporturilor sintactice in locul conjunctziilor care lipsesc. In c. asindetica topica este fixa; pozitzia propozitziilor nu se poate schimba deoarece se modifica raportul existent shi sensul comunicarii. Astfel numai cu topica de mai jos shi cu o intonatzie corespunzatoare propozitzia a doua din fraza „Ai avut doua paini intregi doi lei tzi se cuvin (Ion Creanga) este o propozitzie coordonata conclusiva sau o propozitzie coordonata disjunctiva k in fraza ”Taiema nu ma taia / Nu ma las de prada mea„ (V. Alecsandri). De asemenea numai cu topica de mai jos shi cu o intonatzie specifica propozitzia de la inceputul frazei Ai carte ai parte” este o propozitzie subordonata conditzionala juxtapusa. ◊ ~ comparatíva: c. reprezentanta a unei comparatzii. Astfel: „E un calendar mic cu foile cat nishte frunze” (Em. Garleanu); „SHi k nouri de arama shi k ropotul de grindeni /Orizonuntunecandul vin sagetzi de pretutindeni” (M. Eminescu); „...pe albia garlei a inceput sa se prelinga asemeni unui sharpe cenushiu... un shuvoi de apa tulbure” (Z. Stancu). v. shi comparátzie. ◊ ~ elíptica: c. cu un termen neexprimat dar presupus. Poate fi alcatuita din substantiv adjectiv sau verb la un mod nepredicativ precedat de adverbul de mod de precizare chiar sau de negatzia nici de prepozitzia fara de conjunctzia coordonatoare disjunctiva fie sau de conjunctzia subordonatoare concesiva deshi shi este izolata de restul comunicarii prin virgula: „Chiar director nu poate rezolva problema”; „Chiar buna no poate bea”; „Chiar alergand nul mai poate ajunge”; „Chiar obligat nu poate spune asta”; „Nici responsabila nu poate face mare lucru”; „Nici frumoasa nul poate atrage”; „Nici fugind nu te potzi tzine de el”; „Nici rugat nu mai accepta”; „Fara a fi ajutat sa descurcat totushi”; „Sa nu spui nimanui fie frate fie prieten fie ruda”; „Felix deshi la inceputul studiilor intzelese” (G. Calinescu); „Deshi cuprins de lantzuri maretz intra romanul” (V. Alecsandri); „Deshi bolnav a avut puterea de a o citi”. C. eliptice sunt considerate shi propozitziile carora le lipseshte o parte de propozitzie (v. elípsa). ◊ ~ incidénta: c. izolata intre virgule sau intre liniile de pauza intrun loc neashteptat din cadrul unei comunicari. Poate lipsi fara k sensul acesteia sa se schimbe. Este intonata special cu pauza inainte shi dupa rostire shi poate fi reprezentata printro sintagma sau chiar printro propozitzie sau fraza ce exprima atitudinea vorbitorului fatza de gandirea expusa precizari sau motivari ale acestuia in legatura cu ceea ce pare vag in comunicare: din fericire din nefericire din pacate cu parere de rau pe drept cuvant intradevar in definitiv la urma urmei; dupa mine dupa parerea mea; ma rog ma intzelegi in fine; doamne fereshte nui asha; shtiu eu mai shtii cine shtie pe cat se pare pe cat (precum) se vede daca nu ma inshel sa numi uit vorba se pare se vede etc. „Erau precum se vede aceste cuvinte nishte vorbe din caleafara de grave de infamante” (L. Blaga); „Erai mi se pare in slujba” (Em. Garleanu). v. shi parte de propozitzie propozitzie shi fraza.