ARHITECTÚRA s.f. 1. SHtiintza shi arta de a proiecta shi de a construi cladiri potrivit anumitor proportzii shi reguli determinate de caracterul shi de destinatzia constructziilor. 2. Stilul caracterul distinctiv al unei constructzii sau al unei epoci. 3. (Fig.) Structura armonioasa (mai ales a unei opere literare). ♦ Alcatuire interna; constructzie; constitutzie. [Gen. rii. / < lat. architectura fr. architecture].