constitutzi(un)e f. 1. totalitatea elementelor esentziale compozitziunea lucrurilor: constitutziunea corpurilor; 2. temperamentul unei persoane: constitutziune robusta; 3. legea fundamentala a unei tzari care determina datoriile shi drepturile cetatzenilor shi ale guvernului: Constituiiunea romana introdusa shi intocmita dupa modelul celei belgiene din 1866 fu modificata in anii 1870 1884 shi in 1917 la Iashi. V. conventziune.