CONFIGURÁTZIE configuratzii s. f. Forma exterioara a unui lucru; infatzishare. ♦ Totalitatea relatziilor dintre partzile unui sistem sau dintre mai multe sisteme din aceeashi categorie. Din fr. configuration lat. configuratio.

configuratzie sf [At: CONTEMP. Seria II 1949 nr. 160 11/2 / P: ~tzie / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr configuration] 1 Forma exterioara a unui lucru Si: infatzishare. 2 Totalitate a relatziilor dintre partzile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeashi categorie.

CONFIGURÁTZIE configuratzii s. f. Forma exterioara a unui lucru; infatzishare. ♦ Totalitatea relatziilor dintre partzile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeashi categorie. Din fr. configuration lat. configuratio.

CONFIGURÁTZIE configuratzii s. f. Forma exterioara a unui lucru; infatzishare. Configuratzia unui teren. ♦ Totalitatea relatziilor dintre partzile unui sistem sau dintre mai multe sisteme din aceeashi categorie. Configuratzia planetara. ▭ Care au fost urmarile razboiului asupra configuratziei lumii capitaliste? Lantzul imperialist sa rupt in punctul sau cel mai slab shi a luat fiintza pe a shasea parte a globului primul stat socialist. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 160 11/2. Pronuntzat: tzie.

CONFIGURÁTZIE s.f. Infatzishare forma exterioara a unui lucru. ♦ Totalitatea relatziilor dintre mai multe sisteme sau dintre partzile unui sistem. [Gen. iei. / cf. fr. configuration lat. configuratio].

CONFIGURÁTZIE s. f. 1. forma exterioara a unui lucru; infatzishare aspect. ◊ totalitatea relatziilor dintre mai multe sisteme sau dintre partzile unui sistem. 2. ashezare spatziala a constituentzilor unui atom sau ai unei molecule. 3. (astr.) conjunctzie a planetelor. (< fr. configuration lat. configuratio)

CONFIGURÁTZIE ~i f. 1) Forma exterioara; aspect general; conformatzie; constitutzie. 2) Ansamblu de relatzii externe intre partzile componente ale unui complex. [Art. configuratzia; G.D. configuratziei; Sil. tzie] /<fr. configuration lat. configuratio ~onis

configuratzi(un)e f. forma exterioara a unui corp.

*configuratziúne f. (lat. configurátio ónis). Forma exterioara aspect: configuratziunea pamintuluĭ. Ob. átzie.

configurátzie (tzie) s. f. art. configurátzia (tzia) g.d. art. configurátziei; pl. configurátzii art. configurátziile (tzii)

configurátzie s. f. → figuratzie

CONFIGURÁTZIE s. 1. aspect conformatzie fizionomie forma infatzishare profil structura (rar) faptura. (~ unui continent.) 2. v. relief.

CONFIGURATZIE s. aspect conformatzie fizionomie forma infatzishare profil structura (rar) faptura. (~ terenului.)

CONFIGURÁTZIE (< fr. lat.) s. f. Infatzishare forma exterioara a unui lucru. ♦ Mod de dispunere shi organizare a elementelor shi conexiunilor in cadrul unui sistem. C. presupune stabilirea unor invariantzi ai raporturilor dintre componentele sistemului. ♦ (CHIM.) Mod de aranjare a liganzilor (substituientzilor) in jurul unui element de chiralitate moleculara (carbon asimetric axa de chiralitate etc.). Pentru stabilirea c. se foloseshte fie un etalon simplu de c. definita fatza de care se stabilesc inrudirile configurative fie un etalon intern (de ex. un atom chiral din aceeashi molecula pentru care se admite o anumita c. configuratzia celorlaltzi rezultind in raport cu a acestuia). In stabilirea ordinii liganzilor se considera prioritatzile dupa numerele atomice descrescatoare ale atomilor direct legatzi de elementul de chiralitate.