CONFIGURÁTZIE (< fr. lat.) s. f. Infatzishare forma exterioara a unui lucru. ♦ Mod de dispunere shi organizare a elementelor shi conexiunilor in cadrul unui sistem. C. presupune stabilirea unor invariantzi ai raporturilor dintre componentele sistemului. ♦ (CHIM.) Mod de aranjare a liganzilor (substituientzilor) in jurul unui element de chiralitate moleculara (carbon asimetric axa de chiralitate etc.). Pentru stabilirea c. se foloseshte fie un etalon simplu de c. definita fatza de care se stabilesc inrudirile configurative fie un etalon intern (de ex. un atom chiral din aceeashi molecula pentru care se admite o anumita c. configuratzia celorlaltzi rezultind in raport cu a acestuia). In stabilirea ordinii liganzilor se considera prioritatzile dupa numerele atomice descrescatoare ale atomilor direct legatzi de elementul de chiralitate.