COMPOZÍTZIE compozitzii s. f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura compunere alcatuire componentza. 2. Opera bucata compunere artistica in special muzicala. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucatzi muzicale; totalitatea cunoshtintzelor muzicale care permite compozitorului sa se exprime intro forma artistica. 3. Felul in care sunt dispuse elementele imaginii intrun tablou astfel incat se se echilibreze intre ele. ♦ Gen de pictura de sculptura de desen reprezentand personaje in actziune. 4. Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazanduse in primul rand pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv cu calitatzi fizice sau de varsta deosebite de ale sale. 5. Lucrare shcolara pe o tema data; compunere (3). 6. Aliaj de cositor shi plumb folosit la captushirea cuzinetzilor lagarelor de alunecare. Din fr. composition lat. compositio.

compozitzie sf [At: UNIVERSUL 22 nov. 1930 / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr composition lat compositio] 1 Totalitate a elementelor care alcatuiesc o unitate Si: alcatuire compunere structura. 2 Opera artistica. 3 (Spc) Piesa muzicala. 4 Studiul regulilor de compunere a unei bucatzi muzicale. 5 Totalitatea cunoshtintzelor muzicale care permit compozitorului sa se exprime intro forma artistica. 6 Felul in care sunt dispuse elementele imaginii intrun tablou astfel incat sa se echilibreze intre ele. 79 Gen de pictura sculptura sau desen reprezentand personaje in actziune. 10 Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazanduse in primul rand pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv. 11 Exercitziu shcolar constand in dezvoltarea in scris a unei teme cu caracter literar date de profesor Si: compunere. 12 (Chm) Modul de compunere a doua sau mai multe substantze. 13 (Chm) Preparat care imita aurul argintul pietrele pretzioase etc. 14 (Reg) Aliaj de cositor cu care se captusheshte suprafatza unei piese metalice care freaca alta suprafatza metalica in scopul de a micshora frecarea. 15 (Tip) Culegere. 16 (Desen; is) Hartie de ~ Hartie speciala cu patratzele care se deseneaza modele (tzesaturi broderii etc.).

COMPOZÍTZIE compozitzii s. f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura compunere alcatuire. 2. Opera bucata compunere artistica in special muzicala. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucatzi muzicale; totalitatea cunoshtintzelor muzicale care permite compozitorului sa se exprime intro forma artistica. 3. Felul in care sunt dispuse elementele imaginii intrun tablou astfel incat se se echilibreze intre ele. ♦ Gen de pictura de sculptura de desen reprezentand personaje in actziune. 4. Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazanduse in primul rand pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exercitziu shcolar constand in dezvoltarea in scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se captusheshte suprafatza unei piese metalice care freaca alta suprafatza metalica cu scopul de a micshora frecarea. Din fr. composition lat. compositio.

COMPOZÍTZIE compozitzii s. f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate sau un compus; structura compunere. V. alcatuire. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice shi Comitetul sau Central acorda o exceptzionala atentzie imbunatatzirii compozitziei calitative a partidului. GHEORGHIUDEJ C. XIX 43. Compozitzia Marii Adunari Natzionale ieshite din alegeri oglindeshte aceasta intarire a pozitziilor politice ale clasei muncitoare shi ale aliatei ei tzaranimea muncitoare. REZ. HOT. I 11. ♦ (Chim.) Compus amestec solutzie rezultata din combinarea mai multor elemente sau substantze; proportzia elementelor care intra intrun corp compus. 2. Opera bucata compunere artistica (in special muzicala). O compozitzie de Ceaikovski. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucatzi muzicale; p. ext. catedra la care se preda acest studiu. 4. Calitate a unui tablou constind in dispunerea convenabila a elementelor imaginii in asha fel incit sa se echilibreze intre ele. ♦ Gen de pictura reprezentind personaje in actziune. 5. Exercitziu shcolar constind in dezvoltarea in scris a unei teme. Pronuntzat: tzie.

COMPOZÍTZIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc un compus; structura. ♦ Compus; amestec. 2. Opera artistica in special muzicala. ♦ Modul de organizare interna a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucatzi muzicale; arta de a compune muzica potrivit anumitor reguli. ♦ Mod in care a fost compusa o bucata muzicala; structura muzicala. 4. Aranjament dispunere a elementelor unei picturi ale unui tablou. ♦ (Fot.) Aranjament artistic shi ratzional al unei imagini. ♦ Gen de pictura care reprezinta personaje in actziune. 5. Interpretare a unui rol de catre un actor care prezinta trasaturile distinctive ale unui personaj deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisa a unui elev in care se dezvolta o tema oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor folosit pentru lipituri moi. 8. Forma de tipar constituita din elementele ei componente. [Gen. iei var. compozitziune s.f. / cf. fr. composition it. composizione lat. compositio].

COMPOZÍTZIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate o substantza un corp etc.; structura. ◊ compus; amestec. 2. opera artistica muzicala. ◊ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucatzi muzicale; arta de a compune muzica potrivit anumitor reguli. ◊ mod in care a fost compusa o bucata muzicala. 4. ordonare dispunere a elementelor unei picturi ale unui tablou. ◊ (fot.) aranjament artistic shi ratzional al unei imagini. ◊ gen de pictura care reprezinta personaje in actziune. 5. tip de interpretare a unui rol de catre un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor pentru lipituri moi. 8. forma de tipar constituita din elementele ei componente. (< fr. composition lat. compostio)

COMPOZÍTZIE ~i f. 1) Totalitate a elementelor componente ale unui intreg; constitutzie; structura; factura; componentza. 2) Opera artistica (mai ales muzicala). 3) Arta de a crea motive muzicale; studiul regulilor dupa care se compune muzica. Clasa de ~. 4) Mod de aranjare a elementelor unei imagini. 5) rar Lucrare pe o tema literara sau libera scrisa de un elev cu scopul verificarii cunoshtintzelor lui; compunere. 6) Aliaj de cositor cu destinatzie speciala. [Art. compozitzia; G.D. compozitziei; Sil. tzie] /<fr. composition lat. compositio ~onis

compozitziune sf vz compozitzie

COMPOZITZIÚNE s.f. v. compozitzie.

compozitzi(un)e f. 1. lucrarea de a compune shi lucrul compus; 2. ashezarea caracterelor tipografice zatz; 3. tema facuta de shcolar pentru un concurs; 4. compunerea unei opere literare.

*compozitziúne f. (lat. composítio ónis. V. pozitziune). Actziunea de a compune. Felu partzilor modu in care ele formeaza intregu. Combinatziunea (proportziunea) elementelor care formeaza un corp compus. Orĭce productziune a spiritului: compozitziunĭ muzicale literare. Ashezarea literelor la tipar (V. zatz). SHi ítzie.

compozítzie (tzie) s. f. art. compozítzia (tzia) g.d. art. compozítziei; pl. compozítzii art. compozítziile (tzii)

compozítzie s. f. → pozitzie

compozitzie

COMPOZÍTZIE s. 1. v. cantec. 2. (MUZ.) partitura (rar) partitziune. (Ia inmanat ~ pentru a o executa.) 3. bucata piesa. (O anumita ~ muzicala literara etc.) 4. v. compunere. 5. v. structura. 6. v. componentza. 7. v. cules.

COMPOZITZIE s. 1. (MUZ.) cintec melodie muzica (livr.) melopee melos (inv.) scop. (O ~ foarte armonioasa.) 2. (MUZ.) partitura (rar) partitziune. (Ia inminat ~ pentru a o executa.) 3. bucata piesa. (O anumita ~ muzicala literara etc.) 4. compunere. (Ce ~ avetzi k tema pentru astazi?) 5. alcatuire economie organizare organizatzie structura (rar) substantza (fig.) urzeala. (Care este ~ lucrarii?) 6. alcatuire componentza structura. (Comisia are ~ urmatoare...) 7. (TIPOGR.) compunere culegere cules zetzuire zetzuit. (~ a unui material.)

compozitzie 1. Opera de arta muzicala datorata unui muzician profesionist (compozitor) fixata in majoritatea cazurilor shi cu precadere in sfera culturii muzicale de tip european prin scriere (v. notatzie). C. este rezultatul unui proces complex de coroborare a unor elemente psihice (intuitzie „inspiratzie”) shi de sensibilitate muzicala (talent) cu date artizanaltehnice oferite de arta shi shtiintza muzicii [inventzia melodica* ritmica armonia (III 1) contrapunctul* conducerea vocilor (2) dinamica* forma (I 2) instrumentatzia*]. Arta c. este implicita in formele de arta muzicala de tip functzional (magica de cult folclorica) shi se confunda istoric vorbind cu faza monodiei*. Astfel melodia oricarei culturi orale comporta interactziunea (inconshtienta) dintre formulele (III) melodicoritmice oarecum fixe transmise de traditzie shi improvizatzie* (factorul fantezie deci) shi are k rezultat final aparitzia variantelor (I 1). Explicita devine c. mai ales in fazele posibilei sale raportari la scriere: in muzica gr.* in cea biz.* shi cea greg.* (fara a exclude prin aceasta caracterul savant in care c. ar avea acelashi rol explicit al muzicii traditzionale preponderent orale proprie unor culturi orientale). Muzica trubadurilor* trouverilor* shi minnesänger*ilor in care compozitorulinterpret este in sens sincretic* atat creatorul versurilor cat shi al melodiei este deja o arta in care fantezia ishi face un oarecare loc este adevarat infim daca tzinem seama de reglementarea foarte stricta de sorginte orientala a structurii (mai ales a celei ritmice prin acei faimoshi modi ritmici v mod [III]). Operatzia de conponere (cuvantul componere apare la Guido d’Arezzo in Micrologus) de ashezare impreuna in asamblu a „componentelor” structurii muzicale incepe odata cu suplimentarea vocilor (2) in polif. bazata pe un cantus firmus* (pe ceea ce se pastrase din monodie). Rolul aceluia ce abia cu mult mai tarziu se va numi compozitor se reducea la acomodarea dupa legile contrapunctului (intervale* consonantza* disonantza mod* diviziune ritmica) la etajarea vocilor la „infrumusetzarea” lor prin inflorituri shi alte procedee variatzionale* shi imitative*. Abia mai tarziu shi numai treptat c. devine shi o ars inveniendi caci dependentza de c. f. de o melodie data [ex. coralul (2)] sau imprumutata (ex. temele* preluate de catre Bach de la altzi compozitori) se prelungeshte pana la finele barocului*; in acelashi timp detasharea melodiei din amalgamarea contrapunctica urcarea ei spre vocea superioara cu toate consecintzele ce decurg din aparitzia monodiei acomp. shi din definirea armoniei k dimensiune dominanta a muzicii profileaza incepand din Renashtere* pe compozitorul inventator de melodii pe muzicianul puternic marcat deshi de personalitatea sa artistica shi tot mai eliberat de constrangerile sociale de tot felul (implicit de aceea de interpret al carui statut autonom incepe sa se intrevada); finele romantismului* cunoashte in consecintza nu numai apogeul ideii de artistcompozitor (chiar daca aceshti compozitori mai sunt uneori fara insa stralucirea virtuoza care a cunoscuto prima varsta romantica proprii lor interpretzi) dar shi pe acela al ideei unei arte componistice scoase de sub imperiul unui cod de reguli shi a punerii ei sub semnul inspiratziei. Intre faza renascentista shi cea romantica c. shia definit treptat shi unele dintre principalele sale trasaturi concentrate in dictonul: opus perfectum et absolutum. Intre aceste trasaturi doua sunt capitale: identitatea caracterul neconfundabil al operei shi proprietatea sa de a deveni element al ideei artistice in triada creatorinterpretpublic. Identitatea operei exacerbata pina la gradul totalei originalitatzi a fost convingerea ce a alimentat mentalitatea avangardei pina in anii ’60; dimpotriva capacitatea c. de a vehicula idei a ponderat in functzie de cerintzele socioculturale tocmai aceasta tendintza spre izolare estetizanta proprie avangardei. Evolutzia muzicii din ultimele decenii pare sa indice semnele unei estompari daca nu ale unei totale shtergeri a caracterelor c.; pierderea identitatzii autorului (prin participarea colectiva a coautorilor interpretzi in aleatorism* shi chiar a receptorilor in happening v. sincretism) modificarea statului ei legat de amintita triada (in muzica electronica* in cea pe banda [III] in general interpretul este eliminat) relativizarea fixarii prin notatzie (partzial in aleatorism aproape total in muzica electronica). 2. Studiul organizat (de regula in cadrul procesului de invatzamant*) avand drept scop insushirea totalitatzii elementelor profesionale care conduc la realizarea c. (1). Tratatele sec. 16 impartzeau muzica* in trei partzi (Listenius Musica 1537): musica theoretica muzica speculativa musica practica arta cantului shi musica poetica arta c. punctului (acesta din urma subdivizat in sortisatio „muzica intamplatoare” shi compositio „muzica fixata dupa un anumit plan” J.A. Herbst Musica poetica 1643). Tratatele de c. punct din ev. med. shi pana la cele ale lui J. Crüger (1630) A. Berardi (1687) shi J. Fux (1725) tzineau locul tratatelor de c. Incepand insa cu Zarlino shi culminand cu Rameau tratatele de armonie indeplinesc acelashi rol dupa ce practica basului cifrat* impusese deja gandirea acordica (in latura ei ordonata prin reguli cat shi in aceea a improvizatziei v. shi organist) k principal teren de instructzie componistica. C. punctul a continuat astfel sa constituie una dintre celelalte discipline ce concura la realizarea c. Tratatele de c. propriuzise proprii sfarshitul sec. 19 shi inceputul sec. 20 (B. Marx H. Riemann V. d’Indy) vizeaza insumarea cunoshtintzelor teoretice estetice shi tehnice ale momentului. Sec. 20 cunoashte dimpotriva restrangerea normelor c. la necesitatzile unei ars poetica individuale (J.M. Hauer P. Hindemith O. Messiaen H. Eimert). Introduceri practice in c. sunt considerate Das Wohltemperierte Klavier shi Die Kunst der Fuge de Bach Ludus Tonalis de Hindemith Microcosmos de Bartók Mode de valeur et d’intensité de Messiaen.

COMPOZITZIE (< fr. composition < lat. compositio alcatuire intocmire) In toate ramurile shi genurile artei compozitzia organizeaza shi cimenteaza elementele formei in concordantza cu contzinutul. Privitor la opera literara teoria literaturii foloseshte termenul compozitzie in sensul organizarii partzilor ei constitutive a diferitelor elemente de ordin stilistic de unde rezulta o anume structura a operei literare. Prin compozitzie opera literara capata o anumita semnificatzie care mijloacele compozitzionale proprii fiecarui gen literar o transmit cititorului. Intro poezie lirica de exemplu compozitzia organizeaza shi gradeaza impresiile sau emotziile traite de poet intro structura unica shi nerepetabila care are puterea de a ni le transmite shi de a ne face sa le traim shi noi k propriile noastre emotzii (Mai am un singur dor de M. Eminescu) iar intro creatzie epica in versuri sau in proza ea organizeaza subiectul grupeaza personajele imbina tehnica narativa cu descrierea shi dialogul de unde rezulta o anumita constructzie a operei capabila sa ne provoace idei impresii shi sentimente convingatoare.