COMPOZÍTZIE compozitzii s. f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate sau un compus; structura compunere. V. alcatuire. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice shi Comitetul sau Central acorda o exceptzionala atentzie imbunatatzirii compozitziei calitative a partidului. GHEORGHIUDEJ C. XIX 43. Compozitzia Marii Adunari Natzionale ieshite din alegeri oglindeshte aceasta intarire a pozitziilor politice ale clasei muncitoare shi ale aliatei ei tzaranimea muncitoare. REZ. HOT. I 11. ♦ (Chim.) Compus amestec solutzie rezultata din combinarea mai multor elemente sau substantze; proportzia elementelor care intra intrun corp compus. 2. Opera bucata compunere artistica (in special muzicala). O compozitzie de Ceaikovski. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucatzi muzicale; p. ext. catedra la care se preda acest studiu. 4. Calitate a unui tablou constind in dispunerea convenabila a elementelor imaginii in asha fel incit sa se echilibreze intre ele. ♦ Gen de pictura reprezentind personaje in actziune. 5. Exercitziu shcolar constind in dezvoltarea in scris a unei teme. Pronuntzat: tzie.