CONSIDERÁTZIE consideratzii s. f. 1. Stima respect. 2. Motiv considerent ratziune. 3. Parere idee; reflectzie. [Var.: consideratziúne s. f.] Din fr. considération lat. consideratio onis.

consideratzie sf [At: (a. 1817) URICARIUL IV 309 / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr considération lat consideratio onis] 1 Pretzuire. 2 Examinare. 3 (Ie) A avea (sau a lua) in A tzine seama de... 4 Motiv. 5 Opinie. 6 Reflectzie. 7 (Inv) Reputatzie.

CONSIDERÁTZIE consideratzii s. f. 1. Stima respect. 2. Motiv considerent ratziune. ◊ Expr. A avea (sau a lua) in consideratzie = a tzine seama de... a avea in vedere. 3. Parere idee reflectzie. [Var.: consideratziúne s. f.] Din fr. considération lat. consideratio onis.

CONSIDERÁTZIE consideratzii s. f. 1. Motiv ratziune considerent. Consideratzii de ordin secundar. ◊ Expr. A avea (sau a lua) in consideratzie = a avea in vedere a tzine seama de... 2. Reflectzie parere idee. Relatzia manuscripta a domnului. Paul de Marenne... ramasa in biblioteca natzionala pariziana cuprinde lungi consideratzii morale shi filozofice. SADOVEANU Z. C. 28. Voi sa arat numai nishte consideratzii personale care mi se par adevarate. GHEREA ST. CR. II 105. 3. Stima respect. A arata cuiva cea mai mare consideratzie. ▭ Inzestrat cu o intzelegere rara dezvoltata inca prin studii serioase shi cu mult curaj cetatzenesc Miran [Costin] dobindi indata o mare consideratzie intre compatriotzii sai. BALCESCU O. I 184. Pronuntzat: tzie.

CONSIDERÁTZIE s.f. 1. Stima respect. 2. Motiv considerent ratziune. ◊ A avea (sau a lua) in consideratzie = a tzine seama de... a avea in vedere. 3. Parere reflectzie idee. [Gen. iei var. consideratziune s.f. / cf. fr. considération lat. consideratio].

CONSIDERÁTZIE s. f. 1. stima respect. 2. motiv considerent ratziune. ♦ a avea (sau a lua) in ~ = a tzine seama de... a avea in vedere. 3. parere reflectzie idee. (< fr. considération lat. consideratio)

CONSIDERÁTZIE ~i f. Sentiment de stima inalta fatza de o persoana; deferentza; condescendentza. ◊ A avea (sau a lua) in ~ a avea in vedere; a tzine cont. [Art. consideratzia; G.D. consideratziei; Sil. tzie] /<fr. considération lat. consideratio ~onis

consideratziune sf vz consideratzie

CONSIDERATZIÚNE s.f. v. consideratzie.

consideratzi(un)e f. 1. fapta de a considera cercetare atentiva: a lua in consideratziune; 2. ratziune motiv: am cedat acestei consideratziuni; 3. stima ce are lumea pentru cineva: el merita consideratziunea tuturor; 4. pl. reflexiuni observatziuni.

*consideratziúne f. (lat. considerátio ónis). Atentziune luare in sama: a lua pe cineva a lua un lucru in consideratziune. Fig. Ratziune motiv punct de vedere: aceasta consideratziune m’a decis am cedat acesteĭ consideratziunĭ. Stima: am mare (multa) consideratziune p. el il am in mare consideratziune. Pl. Reflexiunĭ observatziunĭ. In consideratziunea unuĭ om unuĭ lucru din cauza stimeĭ saŭ importantzeĭ luĭ. Ob. átzie.

considerátzie (considerent parere stima) (tzie) s. f. art. considerátzia (tzia) g.d. art. considerátziei; pl. considerátzii art. considerátziile (tzii)

considerátzie s. f. (sil. tzie) art. considerátzia (sil. tzia) g.d. art. considerátziei; pl. considerátzii art. considerátziile (sil. tzii)

consideratzie

CONSIDERÁTZIE s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. recunoashtere. 4. v. parere.

CONSIDERATZIE s. 1. apreciere atentzie cinste cinstire onoare pretzuire respect stima trecere vaza (livr.) condescendentza deferentza reverentza (inv. shi reg.) seama (reg.) pretzuiala (Mold.) lefterie (inv.) lauda socoteala socotintza (grecism inv.) sevas (inv. fam.) bafta (fig.) credit. (Se bucura de multa ~.) 2. ascendent autoritate influentza inriurire prestigiu reputatzie respect stima trecere vaza (inv.) inriurita (fig.) credit. (In ochii lor se bucura de o ~ suverana.) 3. apreciere recunoashtere. (~ publica a meritelor sale.) 4. considerent constatare idee observare observatzie opinie parere reflectzie reflexie remarca. (Citeva ~ asupra...)

Consideratzie ≠ desconsideratzie desconsiderare dispretz