STÍMA s. f. Sentiment de pretzuire shi de respect determinat de meritele sau de calitatzile cuiva sau a ceva; consideratzie; p. ext. atitudine respectuoasa. ◊ Expr. Cu toata stima sau cu stima formula de politetze folosita de obicei la incheierea unei scrisori. Din it. stima. Cf. fr. estime.

stima¹ sf [At: N. COSTIN L. 43 / Pl: ~me / E: it stima fr estime] 1 Sentiment care il impune cineva sau ceva celor din jur datorita calitatzilor sau meritelor sale deosebite Si: cinstire (1) consideratzie (1) deferentza (2) pretzuire respect seama (inv) socoteala socotintza (gri) sevas. 2 Atitudine respectuoasa fatza de cineva sau de ceva care are aceste calitatzi sau merite. 3 (Pex) Prestigiu de care se bucura cineva sau ceva Vz apreciere atentzie lefterie lauda trecere vaza. 4 (Ila) In ~ Stimat.

STÍMA stime s. f. Sentiment de pretzuire (plina de respect) determinat de meritele sau de calitatzile cuiva sau a ceva; consideratzie respect p. ext. atitudine respectuoasa. ◊ Expr. Cu toata stima sau cu stima formula de politetze folosita de obicei la incheierea unei scrisori. Din it. stima. Cf. fr. estime.

STÍMA s. f. Sentiment care il impune cineva celor din jur prin meritele sau calitatzile sale deosebite; consideratzie respect; p. ext. atitudine respectuoasa. Sa nazuieshti mereu a dobindi stima oamenilor shi mai ales pe a ta insatzi. REBREANU P. S. 36. ◊ Expr. Cu toata stima formula de politetze pentru incheierea unei scrisori.

STÍMA s.f. Pretzuire deosebita a meritelor shi a insushirilor cuiva sau a ceva; cinste consideratzie. [< it. stima].

STÍMA s. f. pretzuire deosebita a meritelor a insushirilor cuiva sau a ceva; consideratzie. (< it. stima dupa fr. estime)

STÍMA ~e f. 1) Sentiment favorabil determinat de o opinie buna fatza de o persoana pentru meritele sau pentru calitatzile acesteia; respect. Demn de ~. A inspira ~. ◊ A avea ~ pentru cineva a stima pe cineva. Cu ~ cu toata ~a formula de politetze cu care se incheie o scrisoare sau o cerere. 2) Atitudine care decurge din acest sentiment. [G.D. stimei] /<it. stima fr. estime

stima f. stema in frunte: animalele cu stima se cred a fi nasdravane. [Vechiu.rom. stima piatra scumpa. («margaritariu... stima» Moxa); v. stema].

stima f. Mold. 1. demon stafie ce pazeshte comorile necurate: apoi se arata stima comorii; stima apei un fel de geniu al riurilor; are stima nui lucru curat; 2. pocitura: eshti stima oamenilor. [Vorba identica cu cea precedenta; genii pazitori de comori purtand o cununa de pietre scumpe].

stima f. 1. consideratziune; 2. opiniune judecata.

1) stíma f. pl. e (mgr. apoĭ vsl. stemma stema). Vechĭ. Peatra pretzioasa.

2) stíma V. schima.

3) stíma f. pl. e (fr. estime it. stima de unde shi ngr. stima). Consideratziune apreciere respect acordat uneĭ persoane: a avea stima pentru cineva a fi in mare stima la cineva. Apreciere: mila onestitatea shtiintza vitejia shi frumusetzea a fost totdeauna in mare stima. V. dispretz.

schíma f. pl. e (ngr. shima vgr. shêma forma haĭna figura trasatura gest; vsl. skima rus. shima. V. schema). Vechĭ (shi shima). Gest. Azĭ. Gest. schimositura strimbatura: schime cintece shi jocurĭ (Em.). Figura forma aspect: o schima misterioasa. Haĭna calugareasca. Schima cea mica rasa (haĭna) care o poarta fratziĭ; schima cea mare potcapu (carel poarta numaĭ monahiĭ). SHi shtima stahie monstru aratare ĭazma vilva pocitanie duh necurat zina de apa: oameniĭ mor shi se fac shtime (SHez. 36 31) shtima Dunariĭ shtimele mlashtiniĭ (Chir.). SHi stima (Bucov.) shi chima (Mold. nord): chima rauluĭ pe malu pirauluĭ (Cr.).

stíma s. f. g.d. art. stímei

stíma s. f. g.d. art. stímei; pl. stíme

STÍMA s. 1. v. apreciere. 2. v. admiratzie. 3. v. autoritate.

STIMA s. 1. apreciere atentzie cinste cinstire consideratzie onoare pretzuire respect trecere vaza (livr.) condescendentza deferentza reverentza (inv. shi reg.) seama (reg.) pretzuiala (Mold.) lefterie (inv.) lauda socoteala socotintza (grecism inv.) sevas (inv. fam.) bafta (fig.) credit. (Se bucura de multa ~.) 2. admiratzie pretzuire (inv.) mirare. (~ mea pentru el a ramas statornica.) 3. ascendent autoritate consideratzie influentza inriurire prestigiu reputatzie raspect trecere vaza (inv.) inriurita (fig.) credit. (In ochii lor se bucura de o ~ suverana.)

Stima ≠ nerespect

stíma (me) s. f. Pretzuire apreciere consideratzie. It. stima. Der. stima vb. din it. stimare; stimabil adj. din it. stimabile fr. estimable.