cocotza vtr [At: ODOBESCU S. III 23 / V: cucutza gogo~ / Pzi: cocotz ~tzez / E: nct] (Pfm) 12 A (se) urca pe ceva Si: a (se) cocotzi (12). 3 A (se) asheza pe un loc mai ridicat Si: a (se) cocotzi (3). 4 (Fig) A promova intrun mod dubios Si: a (se) cocotzi (4).

COCOTZÁ cocótz shi cocotzez vb. I. Refl. A se urca pe ceva a se asheza pe un loc mai ridicat. Pareau cam ciudatzi motzii cu obiceiul acesta de a se cocotza pe cele mai inalte virfuri. BOGZA TZ. 43. Bozan sa urcat sus pe scara de sirma la comanda podului rulant. Acolo sta cocotzat de paisprezece ani. SAHIA N. 33. [Un pui] a sarit pe spatele mamei shi cu piciorushele lui subtziri shi fragede k paiul i se cocoatza dupa git. GIRLEANU L. 10. Ermil cocotzat pe capra mina caii cu un bici improvizat. SLAVICI N. I 320. ♦ Fig. A se ridica a se inaltza intrun post sau la o situatzie nemeritata. SHtim cea fost la congresul de acum cinci ani [1899]; sa dovedit k in fruntea mishcarii se cocotzasera nishte tradatori shi tradatorii sau dus unde le era locul in tabara burgheziei. GALAN Z. R. 21.

A SE COCOTZÁ ma cocotz intranz. 1) A se urca pe un loc (mai) inalt. 2) A avansa intrun post sau la o situatzie fara a merita. /Orig. nec.

A COCOTZÁ cocotz tranz. A face sa se cocoatze. /Orig. nec.

cocotzà (gogotzà) v. 1. se zice despre pasari cand s’asheaza pe o ramura de copaciu; 2. fig. a se asheza pe ceva inalt sau in locul cel mai bun. [Cf. cucuia].

cucutza² v vz cocotza

gogotza v vz cocotza

gogotzà v. V. cocotza.

cocótz shi éz (Munt.) cucútz shi éz (Trans.). gogótz shi éz (Mold. Munt.) gurgútz shi éz (Mold.) shi popótz shi éz (Munt.) v. tr. (ruda cu cuca cucuĭ gurguĭ cocutza. El cocoatza sa cocoatze). Pun ceva prea sus: a cocotza un pahar pe dulap (fig.) un calic in capu meseĭ. V. refl. Cocoshu s’a cocotzat pe gard (fig.) TZiganu pe tron.

cucútz shi éz V. cocotz.

gogótz V. cocotz.

cocotzá (a ~) vb. ind. prez. 3 cocoátza

cocotzá vb. ind. prez. 1 sg. cocótz 3 sg. shi pl. cocoátza

cocotza (ind. prez. 1 sg. cocotz 3 sg. shi pl. cocoatza)

COCOTZÁ vb. v. catzara.

COCOTZA vb. a se catzara a se ridica a se sui a se urca (pop.) a se aburca a se tzutzuia (reg.) a se burica a se cucuia a se gaibara a se popotza a se zgaibara (prin Transilv.) a se pupuia (prin Olt.) a se suliga. (Sa ~ pe zid.)

cocotzá (cocotzéz cocotzát) vb. A se urca a se asheza pe un loc mai ridicat. Var. cucutza gogotza. Probabil der. de la radacina expresiva coc cf. cuca „culme virf” cucuia „a se urca” (Pushcariu 424). Este putzin probabila legatura cu cocosh care o propun Cihac II 67 shi Tiktin. Dupa Giuglea Dacor. I 495 din lat. cucutium; mai tirziu Giuglea Dacor. IV 1554 a propus un lat. *concaptiāre de asemenea dificil.

cocotzá cocotzez (cucutza) vb. refl. A se catzara (Faiciuc 2008); a se urca (pe ceva mai ridicat). Et. nec. (MDA); probabil din radacina coc cf. cuca „culme varf” cucuia „a se urca” (DER); lat. *cucutiare der. de la cucutium „gluga” a dezvoltat shi sensul de „inaltzime varf (de deal sau munte)” cf. sin. gurgutza (Pushcariu Loshontzi).

cucutzá vb. tranz. (reg.) A ura. Obicei de Craciun in TZara Codrului: „Copiii de 45 ani umbla in dimineatza zilei de Craciun a cucutza. De data aceasta nu mai colinda ci spun numai: «Buna dimineatza lui Craciun!» iar dupa ce primesc darurile (nuci colaci mere) rostesc urari de tipul: «Cate paie pa casa / Atatea bancute pe masa!»” (D. Pop 1978: 50). Atestat in Trans. in var. cucuia. Cf. cucuia (MDA).

cucutzá vb. tranz. A ura. Obicei de Craciun in TZara Codrului: „Copiii de 45 ani umbla in dimineatza zilei de Craciun «a cucutza». De data aceasta nu mai colinda ci spun numai: «Buna dimineatza lui Craciun!» iar dupa ce primesc darurile (nuci colaci mere) rostesc urari de tipul: «Cate paie pa casa / Atatea bancute pe masa!»” (D. Pop 1978: 50). Et. nec.