COCOTZÁ cocótz shi cocotzez vb. I. Refl. A se urca pe ceva a se asheza pe un loc mai ridicat. Pareau cam ciudatzi motzii cu obiceiul acesta de a se cocotza pe cele mai inalte virfuri. BOGZA TZ. 43. Bozan sa urcat sus pe scara de sirma la comanda podului rulant. Acolo sta cocotzat de paisprezece ani. SAHIA N. 33. [Un pui] a sarit pe spatele mamei shi cu piciorushele lui subtziri shi fragede k paiul i se cocoatza dupa git. GIRLEANU L. 10. Ermil cocotzat pe capra mina caii cu un bici improvizat. SLAVICI N. I 320. ♦ Fig. A se ridica a se inaltza intrun post sau la o situatzie nemeritata. SHtim cea fost la congresul de acum cinci ani [1899]; sa dovedit k in fruntea mishcarii se cocotzasera nishte tradatori shi tradatorii sau dus unde le era locul in tabara burgheziei. GALAN Z. R. 21.