cocotzá cocotzez (cucutza) vb. refl. A se catzara (Faiciuc 2008); a se urca (pe ceva mai ridicat). Et. nec. (MDA); probabil din radacina coc cf. cuca „culme varf” cucuia „a se urca” (DER); lat. *cucutiare der. de la cucutium „gluga” a dezvoltat shi sensul de „inaltzime varf (de deal sau munte)” cf. sin. gurgutza (Pushcariu Loshontzi).