cocotzá (cocotzéz cocotzát) vb. A se urca a se asheza pe un loc mai ridicat. Var. cucutza gogotza. Probabil der. de la radacina expresiva coc cf. cuca „culme virf” cucuia „a se urca” (Pushcariu 424). Este putzin probabila legatura cu cocosh care o propun Cihac II 67 shi Tiktin. Dupa Giuglea Dacor. I 495 din lat. cucutium; mai tirziu Giuglea Dacor. IV 1554 a propus un lat. *concaptiāre de asemenea dificil.