cucutzá vb. tranz. A ura. Obicei de Craciun in TZara Codrului: „Copiii de 45 ani umbla in dimineatza zilei de Craciun «a cucutza». De data aceasta nu mai colinda ci spun numai: «Buna dimineatza lui Craciun!» iar dupa ce primesc darurile (nuci colaci mere) rostesc urari de tipul: «Cate paie pa casa / Atatea bancute pe masa!»” (D. Pop 1978: 50). Et. nec.