CIOCNÍ ciocnesc vb. IV. 1. Refl. (recipr.) intranz. shi tranz. A (se) lovi a (se) izbi (unul) de altul (facand zgomot). ♦ Tranz. A lovi ouale roshii unul de altul cu unul dintre capete conform traditziei legate de Pashte. ♦ Tranz. (Despre pui) A sparge coaja oului in care sa dezvoltat pentru a ieshi din el. ♦ Tranz. A lovi ushor unul de altul paharele de bautura in semn de urare. 2. Tranz. A lovi un obiect fragil producandui o crapatura o plesnitura; a face sa crape sa plesneasca. 3. Refl. recipr. Fig. (Despre interese idei etc.) A fi sau a veni in contradictzie. 4. Refl. recipr. Fig. (Despre armate adverse; rar despre oameni) A se incaiera a se bate. Cf. bg. čukna ucr. koknuti.

ciocní [At: ANON. CAR. / V: ~ogní ciomní / Pzi: ~nésc / E: rs чокнить] 1 via A lovi (cu ceva tare sau in ceva ori de ceva tare) producand zgomot. 2 vr A se lovi (unul) de altul (facand zgomot). 3 vt A lovi ouale roshii unul de altul cu unul din capete conform traditziei legate de sarbatoarea Pashtilor. 4 vt A lovi ushor unul de altul paharele de bautura in semn de urare Cf inchina. 5 vt A lovi un obiect fragil producandui o crapatura o plesnitura. 6 vt A face sa crape. 7 vi (Inv) A bate la usha. 8 vt (Fig; c.i. omul) A bate pe cineva. 9 vr (D. vehicule care vin din directzii opuse) A intra in coliziune. 10 vr (D. armate adverse; rar d. oameni) A se bate. 11 vrr (Fig; d. interese idei etc.) A fi sau a veni in contradictzie. 12 vr (Ivp) A se imbata. 1314 vit (Inv) A lovi cu ciocul in ceva. 15 vt (Inv; d. pui) A sparge coaja oului in care sa format pentru a ieshi din el. 1617 vtr (Inv) A (se) iubi.

CIOCNÍ ciocnesc vb. IV. 1. Refl. (recipr.) intranz. shi tranz. A (se) lovi a (se) izbi (unul) de altul (facand zgomot). ♦ Tranz. A lovi ouale roshii unul de altul cu unul dintre capete conform traditziei legate de sarbatoarea Pashtilor. ♦ Tranz. (Despre pui) A sparge coaja oului in care sa format pentru a ieshi din el. ♦ Tranz. A lovi ushor unul de altul paharele de bautura in semn de urare. 2. Tranz. A lovi un obiect fragil producandui o crapatura o plesnitura; a face sa crape sa plesneasca. 3. Refl. recipr. Fig. (Despre interese idei etc.) A fi sau a veni in contradictzie. 4. Refl. recipr. Fig. (Despre armate adverse; rar despre oameni) A se incaiera a se bate. Cf. bg. čukna ucr. koknuti.

CIOCNÍ ciocnesc vb. IV. 1. Refl. reciproc. (Despre obiecte) A se lovi a se izbi unul de altul (producind zgomot). Paloshele albe ciocnindusen loviri Dau foc dau moarte crunta dau aspre zingheniri. ALECSANDRI P. A. 146. ◊ Tranz. Pasamite bolobocul ajunsese la margine adus fiind de talazurile Dunarii shil ciocni de bushteanul care tot apa il dase la margine. ISPIRESCU L. 354. ♦ (Despre doua trenuri sau alte vehicule care vin din directzii opuse) A se lovi unul de altul (producinduse o coliziune puternica). In clipa asta am avut impresia k sau ciocnit doua locomotive. CAMIL PETRESCU U. N. 356. 2. Intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. «in») A lovi a izbi in ceva tare (producind zgomot). Gagearau se tzinea de dinshii cit colea ciocnind cu sacurea in cite un copac din cind in cind. HOGASH 105. ♦ Tranz. (Intro traditzie legata de sarbatoarea pashtilor) A lovi cu un ou roshu in oul roshu al altuia spre a il sparge. Smaranditza a ciocnit o multzime de oua roshii cu mine. CREANGA A. 33. ♦ Tranz. (Despre puiul care iese din gaoace; cu complementul «oul») A sparge coaja oului spre a ieshi din el. 3. Tranz. A lovi ushor paharele cu bautura in semn de urare. Se ashaza la masa... Maninca shi ciocnesc paharele cu bere. PAS L. I 253. Sa ciocnim citeva pahare. ALECSANDRI T. I 328. ◊ Absol. Era cea din urma zi de tirg shi multzi din cei care ciocneau urindushi sanatate shi intilnire buna la tirgul din anul viitor naveau sa ajunga pina atunci! GALACTION O. I 263. ◊ Refl. pas. Se ciocneau cupe din toate partzile. CAMIL PETRESCU T. II 255. 4. Tranz. A lovi (din nebagare de seama) un obiect fragil astfel incit obiectul ramine crapat sau plesnit; a crapa a plesni. Am ciocnit o farfurie. 5. Refl. reciproc. Fig. (Despre interese pareri idei) A fi sau a veni in contradictzie a se bate cap in cap. Este interesant a ne opri asupra unui personaj care reprezinta trecerea de la lumea veche la cea noua shi in care deci sau intilnit shi ciocnit tot felul de curente contradictorii. IBRAILEANU SP. CR. 43. 6. Refl. reciproc. Fig. (Despre armate adverse sau mai rar despre oameni) A se incaiera. Armata sa ciocnit intrun sat cu revoltatzii shi au fost sute de mortzi de ambele partzi. REBREANU R. II 77.

A CIOCNÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A lovi ushor producand zgomot; a izbi ushor. ◊ ~ paharele a atinge ushor paharele inchinandule in sanatatea sau in cinstea cuiva. 2) (obiecte fragile) A face sa crape sa plesneasca. 3) A face sa se ciocneasca. /cf. bulg. tzukna ucr. koknuti

A SE CIOCNÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre obiecte tari vehicule etc.) A se lovi venind din directzii opuse; a se tampona. 2) fig. (despre interese idei etc.) A fi in contradictzie; a se bate cap in cap; a se contrazice. 3) fig. A intra in conflict. Armatele sau ciocnit. /cf. bulg. tzukna ucr. koknuti

ciocnì v. 1. a bate sau lovi cu ciocul; 2. a izbi a lovi in ceva: la Pashte se ciocneshte oua roshii; 3. a lovi paharul sau de al altuia inchinand in sanatatea sa: a se cam ciocni a se imbata; 4. refl. a se atinge izbinduse: trenurile s’au ciocnit. [Cf. ČORNYTI a izbi].

cĭocnésc v. tr. (bg. čuknuväm rus. čóknuti. V. cĭoc 1). Izbesc cu cĭocu cu virfu cu o parte: cocoshu la cĭocnit pe ratzoĭ haĭ sa cĭocnim oua roshiĭ sa cĭocnim paharele shi sa bem. V. refl. Ma izbesc: trenurile vapoarele armatele s’au cĭocnit intre ele.

ciocní (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ciocnésc imperf. 3 sg. ciocneá; conj. prez. 3 sa ciocneásca

ciocní vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ciocnésc imperf. 3 sg. ciocneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ciocneásca

ciocnesc neam 1 imp.

CIOCNÍ vb. 1. a se izbi a se lovi a se tampona (rar) a se intreciocni. (Sau ~ doua tramvaie.) 2. v. ciobi. 3. v. sparge. 4. a inchina. (~ paharul in sanatatea lui.)

CIOCNÍ vb. v. contrazice incaiera infrunta opune.

CIOCNI vb. 1. a se izbi a se lovi a se tampona (rar) a se intreciocni. (Sau ~ doua tramvaie.) 2. a (se) ciobi a (se) shtirbi. (Un pahar sa ~.) 3. a (se) ciobi a (se) crapa a (se) fisura a plesni a pocni a (se) sparge. (Vasul sa ~ dea lungul.) 4. a inchina. (~ paharul in sanatatea lui.)

ciocni vb. v. CONTRAZICE. INCAIERA. INFRUNTA. OPUNE.

ciocní (ciocnésc ciocnít) vb. 1. A bate a izbi. 2. A bate in usha. 3. A inchina a lovi ushor paharele inainte de a bea. 4. A tabari a navali a se repezi. 5. A rezista a se opune. Mr. ciucaes megl. ciucnes. Formatzie spontana plecinduse de la cioc „zgomot produs de o izbitura” care prezinta un paralelism perfect cu ciocani. Se considera totushi (Cihac II 55; DAR; Candrea) k trebuie sa provina din vreo forma sl. k rus. čoknuti bg. čeknuvam; ceea ce nu pare posibil daca se ia in consideratzie aceeashi posibilitate expresiva aplicata identic boc(a)ni shi poc(a)ni. Der. ciocnash s. m. (miner care munceshte intro salina) cf. ciocanash probabil prin contaminare cu ocnash; ciocneala s. f. (izbitura); ciocnet s. f. (izbitura); ciocnitura s. f. (izbitura).