ciocní (ciocnésc ciocnít) vb. 1. A bate a izbi. 2. A bate in usha. 3. A inchina a lovi ushor paharele inainte de a bea. 4. A tabari a navali a se repezi. 5. A rezista a se opune. Mr. ciucaes megl. ciucnes. Formatzie spontana plecinduse de la cioc „zgomot produs de o izbitura” care prezinta un paralelism perfect cu ciocani. Se considera totushi (Cihac II 55; DAR; Candrea) k trebuie sa provina din vreo forma sl. k rus. čoknuti bg. čeknuvam; ceea ce nu pare posibil daca se ia in consideratzie aceeashi posibilitate expresiva aplicata identic boc(a)ni shi poc(a)ni. Der. ciocnash s. m. (miner care munceshte intro salina) cf. ciocanash probabil prin contaminare cu ocnash; ciocneala s. f. (izbitura); ciocnet s. f. (izbitura); ciocnitura s. f. (izbitura).