CÉRNE cern vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un produs pulverulent prin sita sau prin ciur pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna valabila (dintrun studiu dintro conceptzie etc.) eliminand restul; a discerne. Lat. cernere.

cérne [At: DEX² / Pzi: cern / E: lat cernere] 1 vt (Adesea fig.) A trece un material prin sita sau prin ciur pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. 2 vt (Fig) A distinge. 3 viu (Fig) A ploua marunt Si: a bura. 4 vt (Fig) A alege partea buna valabila (dintrun studiu dintro conceptzie etc.) eliminand restul Si: a discerne.

CÉRNE cern vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sita sau prin ciur pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna valabila (dintrun studiu dintro conceptzie etc.) eliminand restul; a discerne. Lat. cernere.

CÉRNE cern vb. III. 1. Tranz. A trece faina malai etc. prin sita sau prin ciur pentru a alege ce e mai marunt sau pentru a elimina corpurile straine. Cern faina pentru piine. ◊ (Subiectul este sita) Sita noua cerne bine (= tot ceea ce este nou pozitiv da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada a presara a strecura k printro sita. Zapada shi stelele cerneau o lumina potolita k de negura. AGIRBICEANU S. P. 40. Soarele scapatase in spatele conacului vechi. Amurgul ishi cernea lin intunerecul. REBREANU R. II 204. Numai trandafirii mai cern petale diafane. ANGHEL G. 36. SHoseaua... inainta prin albastrimea zilei peste care soarele ishi cernea stralucirea. MACEDONSKI O. III 14. Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada. ALECSANDRI P. A. 112. ◊ Refl. pas. O data cu zapada mi se parea k se cern pe pamint fulgi negri maruntzi rotunzi k dintrun fum al inaltului necunoscut. SADOVEANU O. III 330. Lumina se cerne din ce in ce mai deasa shi in vreme ce cununa cerului se lumineaza pe pamint se deslushesc toate. GIRLEANU L. 37. Lumina incepu sa se cearna prin rarishtea de brazi. VLAHUTZA O. A. II 157. 2. Tranz. Fig. A distinge. SHiauzul prinde cuncetul sa cearna Un ciripit stins un shuier de iarna. PAUNPINCIO P. 47. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt k prin sita; a bura. Afara era moina cernea de sus o bura marunta. VLAHUTZA O. A. III 72. 4. Tranz. Fig. (Cu privire la procese abstracte ale mintzii) A alege printro cercetare amanuntzita partea buna valabila justa eliminind restul; a discerne. Gindul inii era a cerne prin sita studiilor clasice cele mai multe din acele datine batrineshti care noi cei de astazi leam apucat inca. ODOBESCU S. III 227. Forme gramaticale: perf. s. cernui part. cernut.

CÉRNE cern vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sita sau prin ciur pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. Sita noua cerne bine (= ceea ce este nou da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada a presara k printro sita. Zapada shi stelele cerneau o lumina potolita (AGIRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. SHiauzul prinde cuncetul sa cearna Un ciripit stins (PAUNPINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna valabila (dintrun studiu dintro idee etc.) eliminand restul; a discerne. Lat. cernere.

A CÉRNE cern 1. tranz. 1) (substantze granuloase shi pulverulente) A trece prin sita sau prin ciur (pentru a curatza sau a sorta). ~ faina. ~ nisip. 2) fig. (persoane lucruri) A alege dupa un anumit criteriu; a selectziona. 2. intranz. A ploua marunt shi des; a bura; a burnitza. /<lat. cernere

cerne v. 1. a trece faina prin sita sau ciur spre a alege taratzea; 2. fig. din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada AL.; 3. fig. a cerceta cu deamaruntul; 4. a ploua marunt (parca cerne prin sita): nu ploua cerne. [Lat. CERNERE a alege a deosebi (aplicat romaneshte la grauntze)].

chiculi vt [At: DDRF / Pzi: ~lésc / E: nct] A cerne.

cern ut a cérne v. tr. (lat. cérnere cretum; it. cérnere sp. cerner V. cert cĭur con de shi discern concert dis shi secret crima criza critic). Trec faina pin sita saŭ pin cĭur k s’o separ de gunoaĭe. Fig. Examinez minutzios nu las sa treaca tot: a cerne eleviĭ uneĭ clase. V. intr. Cerne ploŭa marunt (k toamna). V. strecor.

cérne (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. cern; conj. prez. 3 sa ceárna; part. cernút

cérne vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. cern; conj. prez. 3 sg. shi pl. ceárna; part. cernút

CÉRNE vb. a da (inv. shi reg.) a petrece (inv.) a darmoia. (~ malaiul prin sita.)

CÉRNE vb. v. bura burnitza deosebi deslushi diferentzia discerne discrimina distinge tzarcai tzarai.

cerne vb. v. BURA. BURNITZA. DEOSEBI. DESLUSHI. DIFERENTZIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. TZIRCII. TZIRII.

CERNE vb. a da (inv. shi reg.) a petrece (inv.) a dirmoia. (~ faina prin sita.)

cérne (cérn cernút) vb. 1. A trece prin sita sau ciur. 2. A ploua marunt. 3. A distinge a observa a examina. 4. (Refl.) A aluneca a patrunde. Mr. ntzernu ntzearnire istr. cernu. Lat. cĕrnĕre (Pushcariu 346; CandreaDens. 319; REW 1842; DAR); cf. v. it. cernere prov. sp. cerner v. fr. serdre cat. cendre port. cernir. Der. cernator s. m. (persoana care cerne); cernator s. n. (ciur pentru nisip); cernut s. n. (actziunea de a cerne).