opțiuni
  • info

14 definiții pentru bura (ploua)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURÁ1 pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. Din bură.

bura1 vi [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: 3 ~ează / E: bură2] (Rar) A ploua mărunt și des Si: a burnița, (reg) a burlița. corectată

bura2 vt [At: DEX / Pzi: ~réz / E: fr bourrer] 1 A astupa cu un material special (argilă, nisip etc.) spațiul gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2 A îndesa balastul sub traversele liniei de cale ferată.

BURÁ1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a țârâi. – Din bură.

BURÁ, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A. ploua mărunt și des, a burnița, a cerne, a țîrîi. Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235. Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303. Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30.

BURÁ1, pers. 3 burează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a burnița, a cerne, a țârâi. – Din bură.

A BURÁ1 pers. 3 ~eáză intranz. A ploua mărunt și des; a burnița; a cerne. /v. bură

burà v. a cădea bură, a ploua mărunt.

bureáză v. intr. impers. (d. bură). Se zice despre ploaĭe cînd începe saŭ cînd e slabă. – În Olt. burnițează.

buréz V. burează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

burá2 (a ~) (a burnița) vb., ind. prez. 3 sg. bureáză

burá (a ploua mărunt) vb. unipers., ind. prez. 3 sg. bureáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BURÁ vb. (MET.) a burnița, a țârcâi, a țârâi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

BURA vb. a burnița, a țîrcîi, a țîrîi, (înv. și pop.) a roura, (reg.) a burui, (înv.) a roua, (fig.) a cerne. (Afară ~.)

Intrare: bura (ploua)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bura
  • burare
  • burat
  • buratu‑
  • burând
  • burându‑
 singular plural
  • burează
  • burați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burez
 (să)
  • burez
  • buram
  • burai
  • burasem
a II-a (tu)
  • burezi
 (să)
  • burezi
  • burai
  • burași
  • buraseși
a III-a (el, ea)
  • burează
 (să)
  • bureze
  • bura
  • bură
  • burase
plural I (noi)
  • burăm
 (să)
  • burăm
  • buram
  • burarăm
  • buraserăm
  • burasem
a II-a (voi)
  • burați
 (să)
  • burați
  • burați
  • burarăți
  • buraserăți
  • buraseți
a III-a (ei, ele)
  • burează
 (să)
  • bureze
  • burau
  • burară
  • buraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bura, burezverb

intranzitiv unipersonal
  • 1. A ploua mărunt și des. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: burnița cerne țârâi
    • format_quote Prindea iar a bura, și cu cît bura mai des, pădurea către care mergea se întuneca mai tare. CAMILAR, N. I 235. DLRLC
    • format_quote Spre miezul nopții începuse a bura și a tuna mai tare. CONTEMPORANUL, IV 303. DLRLC
    • format_quote Începe a bura, apoi o întoarce în lapoviță, pe urmă o dă în frig și ninsoare. CREANGĂ, A. 30. DLRLC
etimologie:
  • bură DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.