optziuni
  • info

14 definitzii pentru bura (ploua)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BURÁ1 pers. 3 bureaza vb. I. Intranz. A ploua marunt shi des; a burnitza a tzarai. Din bura.

bura1 vi [At: PONTBRIANT D. / Pzi: 3 ~eaza / E: bura2] (Rar) A ploua marunt shi des Si: a burnitza (reg) a burlitza. corectata

bura2 vt [At: DEX / Pzi: ~réz / E: fr bourrer] 1 A astupa cu un material special (argila nisip etc.) spatziul gol neocupat de exploziv dintro gaura de mina sau dintro sonda de minare. 2 A indesa balastul sub traversele liniei de cale ferata.

BURÁ1 pers. 3 bureaza vb. I. Intranz. A ploua marunt shi des; a burnitza a tzarai. Din bura.

BURÁ pers. 3 bureaza vb. I. Intranz. A. ploua marunt shi des a burnitza a cerne a tzirii. Prindea iar a bura shi cu cit bura mai des padurea catre care mergea se intuneca mai tare. CAMILAR N. I 235. Spre miezul noptzii incepuse a bura shi a tuna mai tare. CONTEMPORANUL IV 303. Incepe a bura apoi o intoarce in lapovitza pe urma o da in frig shi ninsoare. CREANGA A. 30.

BURÁ1 pers. 3 bureaza vb. I. Intranz. A ploua marunt shi des; a burnitza a cerne a tzarai. Din bura.

A BURÁ1 pers. 3 ~eáza intranz. A ploua marunt shi des; a burnitza; a cerne. /v. bura

burà v. a cadea bura a ploua marunt.

bureáza v. intr. impers. (d. bura). Se zice despre ploaĭe cind incepe saŭ cind e slaba. In Olt. burnitzeaza.

buréz V. bureaza.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

burá2 (a ~) (a burnitza) vb. ind. prez. 3 sg. bureáza

burá (a ploua marunt) vb. unipers. ind. prez. 3 sg. bureáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BURÁ vb. (MET.) a burnitza a tzarcai a tzarai (inv. shi pop.) a roura (reg.) a burui (inv.) a roua (fig.) a cerne. (Afara ~.)

BURA vb. a burnitza a tzircii a tzirii (inv. shi pop.) a roura (reg.) a burui (inv.) a roua (fig.) a cerne. (Afara ~.)

Intrare: bura (ploua)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bura
  • burare
  • burat
  • buratu‑
  • burand
  • burandu‑
 singular plural
  • bureaza
  • buratzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • burez
 (sa)
  • burez
  • buram
  • burai
  • burasem
a II-a (tu)
  • burezi
 (sa)
  • burezi
  • burai
  • burashi
  • buraseshi
a III-a (el, ea)
  • bureaza
 (sa)
  • bureze
  • bura
  • bura
  • burase
plural I (noi)
  • buram
 (sa)
  • buram
  • buram
  • buraram
  • buraseram
  • burasem
a II-a (voi)
  • buratzi
 (sa)
  • buratzi
  • buratzi
  • buraratzi
  • buraseratzi
  • burasetzi
a III-a (ei, ele)
  • bureaza
 (sa)
  • bureze
  • burau
  • burara
  • burasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

bura, burezverb

intranzitiv unipersonal
  • 1. A ploua marunt shi des. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: burnitza cerne tzarai
    • format_quote Prindea iar a bura shi cu cit bura mai des padurea catre care mergea se intuneca mai tare. CAMILAR N. I 235. DLRLC
    • format_quote Spre miezul noptzii incepuse a bura shi a tuna mai tare. CONTEMPORANUL IV 303. DLRLC
    • format_quote Incepe a bura apoi o intoarce in lapovitza pe urma o da in frig shi ninsoare. CREANGA A. 30. DLRLC
etimologie:
  • bura DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.