CÉRNE cern vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sita sau prin ciur pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. Sita noua cerne bine (= ceea ce este nou da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada a presara k printro sita. Zapada shi stelele cerneau o lumina potolita (AGIRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. SHiauzul prinde cuncetul sa cearna Un ciripit stins (PAUNPINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna valabila (dintrun studiu dintro idee etc.) eliminand restul; a discerne. Lat. cernere.