CÉRNE cern vb. III. 1. Tranz. A trece faina malai etc. prin sita sau prin ciur pentru a alege ce e mai marunt sau pentru a elimina corpurile straine. Cern faina pentru piine. ◊ (Subiectul este sita) Sita noua cerne bine (= tot ceea ce este nou pozitiv da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada a presara a strecura k printro sita. Zapada shi stelele cerneau o lumina potolita k de negura. AGIRBICEANU S. P. 40. Soarele scapatase in spatele conacului vechi. Amurgul ishi cernea lin intunerecul. REBREANU R. II 204. Numai trandafirii mai cern petale diafane. ANGHEL G. 36. SHoseaua... inainta prin albastrimea zilei peste care soarele ishi cernea stralucirea. MACEDONSKI O. III 14. Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada. ALECSANDRI P. A. 112. ◊ Refl. pas. O data cu zapada mi se parea k se cern pe pamint fulgi negri maruntzi rotunzi k dintrun fum al inaltului necunoscut. SADOVEANU O. III 330. Lumina se cerne din ce in ce mai deasa shi in vreme ce cununa cerului se lumineaza pe pamint se deslushesc toate. GIRLEANU L. 37. Lumina incepu sa se cearna prin rarishtea de brazi. VLAHUTZA O. A. II 157. 2. Tranz. Fig. A distinge. SHiauzul prinde cuncetul sa cearna Un ciripit stins un shuier de iarna. PAUNPINCIO P. 47. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt k prin sita; a bura. Afara era moina cernea de sus o bura marunta. VLAHUTZA O. A. III 72. 4. Tranz. Fig. (Cu privire la procese abstracte ale mintzii) A alege printro cercetare amanuntzita partea buna valabila justa eliminind restul; a discerne. Gindul inii era a cerne prin sita studiilor clasice cele mai multe din acele datine batrineshti care noi cei de astazi leam apucat inca. ODOBESCU S. III 227. Forme gramaticale: perf. s. cernui part. cernut.