cérne (cérn cernút) vb. 1. A trece prin sita sau ciur. 2. A ploua marunt. 3. A distinge a observa a examina. 4. (Refl.) A aluneca a patrunde. Mr. ntzernu ntzearnire istr. cernu. Lat. cĕrnĕre (Pushcariu 346; CandreaDens. 319; REW 1842; DAR); cf. v. it. cernere prov. sp. cerner v. fr. serdre cat. cendre port. cernir. Der. cernator s. m. (persoana care cerne); cernator s. n. (ciur pentru nisip); cernut s. n. (actziunea de a cerne).