capatzana sf [At: (a. 1749) GCR II 44/16 / V: ~tzina / Pl: ~ni (reg) ~ne / E: ml *capitina] 1 (Pop) Craniu. 24 (Irn) Cap (1) omenesc mare (disproportzionat sau prost). 5 Cap de animal adesea preparat k mancare Si: glava glavatana. 6 Parte bulbucata a unor plante formata de obicei din tulpina sau din suprapunerea frunzelor Si: baciulie bulb caciulie maciulie tubercula. 7 Parte de deasupra a scaunoaiei cu care se strang doagele Si: (reg) broasca cap (135) (reg) ceacaie cioc ciochie clobantz. 8 Butucul rotzii carului. 9 Val al morii. 10 (Inv; is) ~ de zahar Bucata mare de zahar de forma conica Si: capitza (3). 11 (Art) Constelatzia Perseu Si: (pop) barda caruldracului toporul.

CAPATZANA capatzani s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat (in vederea consumului). 2. Cap de om mort desprins de trup; p. ext. (ir.) cap. 3. Parte bulbucata a unei plante formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatzana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Capatzana de zahar. Lat. *capitina.

CAPATZANA ~i f. 1) Cap de animal taiat sau mort. 2) iron. Cap mare (de om). 3) Partea sferica a unor plante. ~ de varza. ~ de usturoi. [G.D. capatzanii] /<lat. capitina

capatzana f. 1. cap mare de animal despartzit de corp; 2. cap de om mort despuiat de piele shi par craniu; 3. fam. cap mare shi sec; 4. fig. ce seamana unei capatzani: bulb (de ceapa usturoiu sau varza) con (de zahar) butuc (de roata). [Lat. *CAPITINA (din caput capitis)].

capatzína sf vz capatzana

CAPATZÍNA s. f. v. capatzina.

CAPATZÍNA capatzini s. f. 1. Cap de animal mort. Fata cum il vazu k adormi bine lua o capatzina de cal uscata ce era acolo alaturea i puse capul binishor pe dinsa... shi... pleca la sanatoasa. ISPIRESCU L. 324. Dupa ce a ucis mistretzul el i infige capatzina in copaciul sacru care umbreshte statua Dianei vinatoritze. ODOBESCU S. III 75. ♦ Cap de animal bun pentru mincare. A dejunat asha de ushor: trei oua rascoapte o capatzina de miel cu borsh nishte stufat prune cu carne. CARAGIALE O. II 169. ♦ Cap de om mort desprins de trup; tigva hirca. Dete peste nishte gramezi de capatzini shi oase de oameni. ISPIRESCU L. 100. ♦ (Uneori ironic) Cap. O fiintza din os sfint poate pierde capatzina prin sabia gidei daca binevoieshte a porunci imparatul. SADOVEANU D. P. 29. Atunci lumean capatzina senvirtea k o morishca De simtzeam k Galilei k comedia se mishca. EMINESCU O. I 140. In cap mina cai puneam La pamint il aduceam Capatzina io taiam. ALECSANDRI P. P. 89. 3. Parte bulbucata a unei plante formata din tulpina (v. bulb) sau din suprapunerea frunzelor. Capatzina de usturoi. Capatzina de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Cei cu pricina de ieri o adus zece capatzini de zahar. ALECSANDRI T. 194. Varianta: capatzína (EMINESCU N. 76 NEGRUZZI S. I 156) s. f.

capatzína f. pl. ĭ (lat. capĭtina d. caput cap). Cap mare de animal saŭ (iron.) shi de om: capatzina de boŭ. Craniŭ. Ceĭa ce seamana a capatzina k: o varza un bulb de ceapa saŭ usturoĭ́ un con de zahar un butuc de roata sh. a. Constelatziunea luĭ Perseŭ. V. tzeasta.

capatzana s. f. g.d. art. capatzanii; pl. capatzani

capatzana s. f. g.d. art. capatzanii; pl. capatzani

capatzana ni.

capatzina

CAPATZANA s. 1. v. craniu. 2. (BOT.) (reg.) caciulie. (~ de usturoi.) 3. (TEHN.) cap cioc (reg.) broasca ciochie clobantz. (~ la scaunoaia dogarului.) 4. v. broasca.

CAPATZANA s. v. butuc cap.

CAPATZANA s. art. v. perseu.

capatzina s. art. v. PERSEU.

CAPATZINA s. 1. (ANAT.) craniu hirca scafirlie tigva tzeasta cutie craniana (pop. shi fam.) devla (inv. shi reg.) scafa (inv.) glava glavatzina. (~ unui mort deshumat.) 2. (BOT.) (reg.) caciulie. (~ de usturoi.) 3. (TEHN.) cap cioc (reg.) broasca ciochie clobantz. (~ la scaunoaia dogarului.)

capatzina s. v. BUTUC. CAP.

capatzina (capatzani) s. f. 1. Cap despartzit de trunchi. 2. Cap doxa inteligentza. 3. Cap parte mai groasa a unui obiect. 4. Craniu hirca. 5. Bulb ceapa. 6. Capatzina de zahar. 7. Butuc de roata. Mr. capatzina megl. captsǫna. Origine incerta. Se considera k der. de la lat. *capĭtῑna de la caput (Pushcariu 275; CandreaDens. 239; DAR) format pe baza modelului lui morticina cf. alb. kaptinë; este insa evident k sensul de „cap de mort” sau „craniu” nu poate fi primitiv. Este vorba mai curind de un der. expresiv de la cap k ierbotina de la iarba cf. bolbotina foloshtina. Der. capatzinos adj. (cu capul mare; prost netot; incapatzinat capos); incapatzina vb. (a se indirji); descapatzina vb. (a taia capul). Din rom. vine bg. kapacin (Capidan Raporturile 227) shi posibil shi alb.

capatzana capatzani s.f. Cap craniu. ♦ (top.) Capatzana locatzie cu virtutzi magice in Salishtea de Sus: „Amu bunaminte daca mii drag on fecior ma duc la Capatzana in pielea goala k in ceasul in care mam nascut despletita shi viu cu ie (cu matraguna n.n.) in mana” (Biltziu 2001: 231). Lat. pop. capitina < lat. caput „cap” (Pushcariu CDDE DLRM MDA). Cuv. rom. > bg. kapacin (Capidan cf. DER) posibil shi alb. kaptinë (DER).

CAPATZINII Muntzii ~ culme muntoasa in partea centralsudica a Carpatzilor Meridionali cu orientare VE shi o lungime de 37 km situata intre Valea Motrului la N Depr. Olteana la S Valea Oltetzului la V shi Olt la E. Alt. max.: 2.130 m (vf. Nedeia). Constituita din shisturi cristaline shi gnaise la N shi calcare la S care dau un relief specific de doline lapiezuri peretzi abruptzi hornuri chei (cheile Bistritzei vilcene de la Costeshti Luncavatzului sh.a.). Relieful dezvoltat pe shisturile cristaline se remarca prin prezentza celor trei supr. de nivelare carpatice (Borascu: 1.8002.000 m Riu shes: 1.3001.700 m shi Gornovitza: 9001.000 m alt.) acoperite cu paduri de molid.