CAPATZÍNA capatzini s. f. 1. Cap de animal mort. Fata cum il vazu k adormi bine lua o capatzina de cal uscata ce era acolo alaturea i puse capul binishor pe dinsa... shi... pleca la sanatoasa. ISPIRESCU L. 324. Dupa ce a ucis mistretzul el i infige capatzina in copaciul sacru care umbreshte statua Dianei vinatoritze. ODOBESCU S. III 75. ♦ Cap de animal bun pentru mincare. A dejunat asha de ushor: trei oua rascoapte o capatzina de miel cu borsh nishte stufat prune cu carne. CARAGIALE O. II 169. ♦ Cap de om mort desprins de trup; tigva hirca. Dete peste nishte gramezi de capatzini shi oase de oameni. ISPIRESCU L. 100. ♦ (Uneori ironic) Cap. O fiintza din os sfint poate pierde capatzina prin sabia gidei daca binevoieshte a porunci imparatul. SADOVEANU D. P. 29. Atunci lumean capatzina senvirtea k o morishca De simtzeam k Galilei k comedia se mishca. EMINESCU O. I 140. In cap mina cai puneam La pamint il aduceam Capatzina io taiam. ALECSANDRI P. P. 89. 3. Parte bulbucata a unei plante formata din tulpina (v. bulb) sau din suprapunerea frunzelor. Capatzina de usturoi. Capatzina de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Cei cu pricina de ieri o adus zece capatzini de zahar. ALECSANDRI T. 194. Varianta: capatzína (EMINESCU N. 76 NEGRUZZI S. I 156) s. f.