3 definiții pentru băunire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂUNÍ, bắun, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare; p. ext. a se văita. [Pr.: bă-u-] – Cf. bau.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
băuní vb. (sil. bă-u-), ind. prez. 1 sg. băun/báun, imperf. 3 sg. băuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băune/báune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BĂUNÍ vb. v. mugi, rage, zbiera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: băunire
băunire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
băuni, băunverb
- 1. (Despre lupi și câini) A urla; (despre vite) a mugi; (despre copii) a țipa tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Vară-mea... se strecoară în partea cealaltă a odăii, unde băune mătușa. STANCU, D. 49. DLRLC
-
-
etimologie:
- bau DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.