ATRÁCTZIE atractzii s. f. 1. Fortza (gravitatzionala electrica magnetica etc.) care tinde sa apropie corpurile intre care se exercita. 2. Inclinatzie puternica care o fiintza o simte pentru alta sau pentru ceva imbold de a te apropia de cineva ori de ceva. ♦ Farmec sau ispita care cineva ori ceva le exercita asupra cuiva. ♦ Ceea ce atrage farmeca ademeneshte distreaza. Din fr. attraction lat. attractio onis.

atractzie sf [At: NEGRUZZI S. II 262/8 / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr attraction lat attractio onis] 1 (Fiz) Fortza care tinde sa apropie corpurile intre care se exercita. 2 (Is) ~ universala Lege dupa care toate corpurile din univers se atrag unele pe altele cu o fortza direct proportzionala cu masa lor shi invers proportzionala cu patratul distantzei dintre ele. 3 (Is) ~ magnetica (sau electrica) Putere a unui magnet sau a unui corp electrizat de a atrage alte corpuri. 4 (Is) ~ capilara Capilaritate. 5 (Chm; is) ~ moleculara Fortza de coeziune care o au in sine moleculele unui corp. 6 Putere de a atrage ceva dupa sine. 7 Simpatie puternica care o fiintza o simte pentru alta sau pentru ceva. 8 Imbold de a se apropia de cineva sau ceva. 9 Farmec. 10 Ispita care cineva o exercita asupra altcuiva. 11 Ceea ce farmeca ademeneshte. 12 Ceea ce distreaza. 13 (Is) Numar de ~ Numar din programul unui varieteu cu mare succes de public.

ATRÁCTZIE atractzii s. f. 1. Fortza (gravitatzionala electrica magnetica etc.) care tinde sa apropie corpurile intre care se exercita. 2. Inclinare puternica care o fiintza o simte pentru alta sau pentru ceva imbold de a te apropia de cineva sau de ceva. ♦ Farmec sau ispita care cineva sau ceva le exercita asupra cuiva. ♦ Ceea ce atrage farmeca ademeneshte distreaza. Din fr. attraction lat. attractio onis.

ATRÁCTZIE (3) atractzii s. f. 1. Inclinare puternica spre cineva sau ceva nazuintza imbold de a te apropia de cineva sau de ceva. Atractzie pentru muzica. ♦ Farmec ademenire exercitata asupra cuiva. Circul exercita o mare atractzie asupra copiilor. ◊ Expr. Centru (sau punct) de atractzie = centru (sau punct) care deshteapta interes care atrage catre care se tinde. Un numar tot mai mare de gospodarii colective au devenit astfel centre de atractzie pentru tzaranimea muncitoare modele vii de ceea ce inseamna marea gospodarie socialista in agricultura. SCINTEIA 1953 nr. 2669. 2. Fenomen fizic constind din tendintza de apropiere a corpurilor unul de altul. Atractzie magnetica. ▭ [Tinarul care se instruieshte] sa intzeleaga a stelelor rotire SHatractzia ce trebui sa aiba intre ele. NEGRUZZI S. II 262. ◊ Atractzie universala = lege dupa care toate corpurile din natura se atrag unele pe altele (direct proportzional cu masa lor shi invers proportzional cu patratul distantzei dintre ele). Atractzie moleculara = fortza de coeziune care o au intre ele moleculele unui corp. Atractzie gramaticala = modificare a unei forme gramaticale (caz numar persoana mod timp) sub influentza unui cuvint din apropiere. In fraza «ele ating cele mai variate idei a caror legatura cu subiectul nu sint imediat de recunoscut» al doilea verb sa pus in mod greshit la plural din cauza atractziei gramaticale exercitate de cuvintul precedent «idei». 3. (Concretizat mai ales la pl.) Ceea ce atrage atentzia captiveaza; distractzie amuzament. Atractziile din parcul copiilor. ♦ Numere de program la circ la varieteu etc. Pronuntzat: tzie. Varianta: atractziúne s. f.

ATRÁCTZIE atractzii s. f. 1. Inclinare puternica spre cineva sau ceva imbold de a te apropia de cineva sau de ceva. ♦ Farmec ademenire exercitata asupra cuiva. 2. Fortza care tinde sa apropie corpurile intre care se exercita. 3. Ceea ce atrage atentzia captiveaza distreaza. [Var.: atractziúne s. f.] Fr. attraction (lat. lit. attractio onis).

ATRÁCTZIE s.f. 1. Inclinatzie puternica spre cineva sau ceva. ♦ Farmec. 2. (Fiz.) Tendintza de apropiere a corpurilor. 3. (La pl.) Distractzie petrecere amuzament. ◊ Numar de atractzie = numar din programul unui varieteu al unui circ etc. [Gen. iei var. atractziune s.f. / cf. fr. attraction it. attrazione lat. attractio].

ATRÁCTZIE s. f. 1. inclinatzie puternica spre cineva sau ceva. ◊ farmec. 2. tendintza de apropiere a doua elemente lingvistice. ◊ (fiz.) fortza care tinde sa apropie corpurile. ♦ ~ universala = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitatzie. 3. (pl.) distractzie petrecere amuzament. ♦ numar de ~ = numar din programul unui varieteu al unui circ. (< fr. attraction lat. attractio)

ATRÁCTZIE ~i f. 1) fiz. Proprietate a corpurilor de a se atrage reciproc. Fortza de ~ magnetica. ◊ ~ universala proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitatzie. 2) Afectziune (puternica shi durabila) pentru o anumita activitate sau pentru o persoana; interes nestavilit fatza de cineva sau de ceva. ~ pentru pictura. [G.D. atractziei; Sil. atractzie] /<fr. attraction lat. attractio ~onis

atractziune sf vz atractzie

ATRACTZIÚNE s.f. v. atractzie.

atractziune f. 1. atragere; 2. putere atractiva; atractziune universala puterea corpurilor cereshti de a se atrage reciproc (lege descoperita de Newton).

*atractziúne f. (lat. attráctio ónis. V. tractziune). Fiz. Puterea in virtutea careĭa corpurile shi partzile aceluĭashĭ corp se atrag reciproc. SHi atráctzie. Toate corpurile naturiĭ se atrag mutual in raport direct cu volumu shi invers cu patratu distantzelor; asta e atractziunea planetara o mare lege care Newton a demonstrato shi care e cel maĭ frumos titlu de glorie al saŭ. Pintr’insa a explicat mishcarea planetelor intoarcerea cometelor fluxu shi refluxu mariĭ turtirea polilor sh. a. Daca aceste corpurĭ nu cad unele peste altele cauza e cas dotate’n acelashĭ timp cu o fortza de impulsiune care neutralizeaza puterea atractiva; mishcarea circulara e rezultatu combinatziuniĭ acestor doŭa fortze. Se numeshte fortza de coeziune saŭ atractziune moleculara aceĭa care se exercita intre partzile aceluĭashĭ corp pin contactu imediat.

atráctzie (atractzie) s. f. art. atráctzia (tzia) g.d. art. atráctziei; pl. atráctzii art. atráctziile (tzii)

atráctzie s. f. (sil. tractzie) art. atráctzia (sil. tzia) g.d. art. atráctziei; pl. atráctzii art. atráctziile (sil. tzii)

atractzie

ATRÁCTZIE s. 1. atractzie universala v. gravitatzie (impr.) gravitate. 2. v. tentatzie. 3. farmec (rar) prestigiu (fig.) miraj. (~ unui vis fericit.) 4. aplecare aplicatzie aptitudine chemare dar har inclinare inclinatzie inzestrare pornire predilectzie predispozitzie preferintza talent vocatzie (livr.) propensiune (pop.) tragere (inv.) aplecaciune plecare. (SHia demonstrat din plin ~ pentru...)

ATRACTZIE s. 1. (FIZ.) atractzie universala = gravitatzie (impr.) gravitate. 2. ademenire ispita seducere seductzie tentatzie (inv.) blazna iscushenie napasta sablazna scandala (fig. rar) nada. (Na rezistat ~.) 3. farmec (rar) prestigiu (fig.) miraj. (~ unui vis fericit.) 4. aplecare aplicatzie aptitudine chemare dar har inclinare inclinatzie inzestrare pornire predilectzie predispozitzie preferintza talent vocatzie (livr.) propensiune (pop.) tragere (inv.) aplecaciune plecare. (SHia demonstrat din plin ~ pentru...)

Atractzie ≠ aversiune repulsie respingere

ATRÁCTZIE s. f. (cf. fr. attraction it. attrazione lat. attractio): tendintza de apropiere a doua elemente lingvistice. ◊ ~ paronímica: a. intre doua cuvinte care se aseamana fonetic (asha cum se aseamana intre ele paronimele) cu modificarea formei unuia dintre ele. Astfel v. rom. (a) lacuí („a locui”) a fost „atras” de cuvantul loc shi modificat ia locuí; mai vechiul manusha a fost atras de cuvantul mana shi modificat in manusha iar digitatzie a fost modificat sub influentza lui deget in degetatzie etc. (v. etimologie populara). ◊ ~ gramaticála: modificarea unei forme gramaticale in raport cu categoriile caracteristice (caz numar persoana mod timp) sub influentza unui cuvant din apropiere. Un exemplu de a. gramaticala il constituie prin excelentza acordul (dintre atribut shi substantivul determinat dintre predicat shi subiect dintre elementul predicativ suplimentar adjectiv sau participiu shi subiectul sau obiectul direct al propozitziei). Exista chiar un tip de acord: acordul prin a. in cadrul acordului predicatului cu subiectul (v. acord).

atractzie abatere de la regula acordului shi anume acordul gramatical al unui cuvant prin atractzie cu un cuvant vecin cu care nu are de fapt nici o relatzie gramaticala (A): „In ceea ce privesc [in loc de priveshte] aceste probleme...” „Ce sunt [in loc de este] cu aceste cartzi...” Prin echivocul greshit (shi totushi frecvent) a. are afinitatzi de structura cu figurile ambiguitatzii in spetza cu silepsa. A. este corelatul negativ al figurii numita silepsa. A se compara pleonasm shi corelatul sau negativ perisologie.