*atractziúne f. (lat. attráctio ónis. V. tractziune). Fiz. Puterea in virtutea careĭa corpurile shi partzile aceluĭashĭ corp se atrag reciproc. SHi atráctzie. Toate corpurile naturiĭ se atrag mutual in raport direct cu volumu shi invers cu patratu distantzelor; asta e atractziunea planetara o mare lege care Newton a demonstrato shi care e cel maĭ frumos titlu de glorie al saŭ. Pintr’insa a explicat mishcarea planetelor intoarcerea cometelor fluxu shi refluxu mariĭ turtirea polilor sh. a. Daca aceste corpurĭ nu cad unele peste altele cauza e cas dotate’n acelashĭ timp cu o fortza de impulsiune care neutralizeaza puterea atractiva; mishcarea circulara e rezultatu combinatziuniĭ acestor doŭa fortze. Se numeshte fortza de coeziune saŭ atractziune moleculara aceĭa care se exercita intre partzile aceluĭashĭ corp pin contactu imediat.