ATRÁCTZIE (3) atractzii s. f. 1. Inclinare puternica spre cineva sau ceva nazuintza imbold de a te apropia de cineva sau de ceva. Atractzie pentru muzica. ♦ Farmec ademenire exercitata asupra cuiva. Circul exercita o mare atractzie asupra copiilor. ◊ Expr. Centru (sau punct) de atractzie = centru (sau punct) care deshteapta interes care atrage catre care se tinde. Un numar tot mai mare de gospodarii colective au devenit astfel centre de atractzie pentru tzaranimea muncitoare modele vii de ceea ce inseamna marea gospodarie socialista in agricultura. SCINTEIA 1953 nr. 2669. 2. Fenomen fizic constind din tendintza de apropiere a corpurilor unul de altul. Atractzie magnetica. ▭ [Tinarul care se instruieshte] sa intzeleaga a stelelor rotire SHatractzia ce trebui sa aiba intre ele. NEGRUZZI S. II 262. ◊ Atractzie universala = lege dupa care toate corpurile din natura se atrag unele pe altele (direct proportzional cu masa lor shi invers proportzional cu patratul distantzei dintre ele). Atractzie moleculara = fortza de coeziune care o au intre ele moleculele unui corp. Atractzie gramaticala = modificare a unei forme gramaticale (caz numar persoana mod timp) sub influentza unui cuvint din apropiere. In fraza «ele ating cele mai variate idei a caror legatura cu subiectul nu sint imediat de recunoscut» al doilea verb sa pus in mod greshit la plural din cauza atractziei gramaticale exercitate de cuvintul precedent «idei». 3. (Concretizat mai ales la pl.) Ceea ce atrage atentzia captiveaza; distractzie amuzament. Atractziile din parcul copiilor. ♦ Numere de program la circ la varieteu etc. Pronuntzat: tzie. Varianta: atractziúne s. f.