ALTERNÁNTZA alternantze s. f. 1. Insushirea de a alterna; revenire succesiva. 2. Schimbare regulata a unui sunet din tema prin altul in flexiune sau in familia lexicala. Din fr. alternance.

alternántza sf [At: POPOVICIKIRILEANU B. 29 / Pl: ~tze / E: fr alternance] 1 Schimbare. 2 (Fiz) Totalitatea valorilor dintro semiperioada a unui fenomen alternativ incepand cu momentul in care valoarea marimii alternative trece prin zero. 34 (Fon) Schimbarea (calitatzii sau) cantitatzii unei vocale la cuvintele din aceeashi familie sau in cursul flexiunii aceluiashi cuvant.

ALTERNÁNTZA s. f. 1. Insushirea de a alterna; revenire succesiva. 2. Schimbare regulata a unui sunet din tema prin altul in flexiune sau in familie lexicala; ablaut. Din fr. alternance.

ALTERNÁNTZA alternantze s. f. 1. Revenire prin alternare; perindare. Alternantza de roci tari shi de roci slabe. 2. Variatzie a vocalelor sau consoanelor intrun cuvint sau in familia unui cuvint folosita de limba pentru a diferentzia formele gramaticale ale aceluiashi cuvint sau (impreuna cu sufixul) derivatele unui cuvint de forma lor de baza. Schimbarea vocalei in «jocjoacajucam» constituie o alternantza vocalica; schimbarea consoanei in «grosgroshi» constituie o alternantza consonantica.

ALTERNÁNTZA alternantze s. f. Revenire prin alternare. ♦ Variatzie a vocalelor sau a consoanelor intrun cuvant sau in cuvintele din aceeashi familie folosita de limba pentru a diferentzia diversele forme gramaticale sau derivatele unui cuvant. Fr. alternance.

ALTERNÁNTZA s.f. 1. Schimbare care se petrece alternativ rand pe rand; alternare perindare. 2. (Lingv.) Schimbare a sunetelor unui cuvant sau a cuvintelor apartzinand unei familii cu ajutorul careia se marcheaza diferentza dintre formele gramaticale sau dintre derivate shi cuvantul de baza. [< fr. alternance].

ALTERNÁNTZA s. f. 1. insushirea de a alterna. ◊ procedeul de decorare prin utilizarea alternativa a doua motive elemente. 2. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvant sau a sunetelor cuvintelor apartzinand unei familii. ♦ ~ vocalica = alternantza intre vocalele din tema unui cuvant; apofonie; ~ consonantica = alternantza prin consoane. (< fr. alternance)

ALTERNÁNTZA ~e f. 1) Caracter alternativ. 2) lingv. Proces care consta din schimbarea regulata a unui sunet din tema unui cuvant in formele flexionare sau in familia unui cuvant. ~ vocalica. ~ consonantica. /<fr. alternance

*alternántza f. pl. e (d. alternant; fr. alternance). Actziunea de a alterna: alternantza straturilor in terenele stratificate. Bot. Dispozitziunea frunzelor shi florilor alterne.

alternántza s. f. g.d. art. alternántzei; pl. alternántze

alternántza s. f. g.d. art. alternántzei; pl. alternántze

ALTERNÁNTZA s. v. alternare.

ALTERNANTZA Modificare a unui sunet sau grup de sunete produsa in cursul flexiunii* sau al derivarii* in radicalul* unui cuvant sau intrun sufix*: vad / vezi / (sa) vada; poarta / portzi / purtam; urs / urshi; lucrez / lucreaza cititor / cititoare. • Clasificare: a) dupa natura sunetelor modificate: alternantze vocalice intre vocale simple: a/e (fata / fete) i/i (vand / vinzi) intre o vocala shi un diftong: o/oa (ushor / ushoara) e/ea (cred / (sa) creada) intre diftongi: ia/ie (baiat / baietzi) intre o vocala shi ∅: u/∅ (usuc / uscam); alternantze consonantice intre consoane simple: d/z (verde / verzi) t/tz (bat / batzi) intre grupuri consonantice bimembre: sc/sht (gasca / gashte) sau trimembre: str/shtr (ministru / minishtri) intre o consoana shi 0: l/∅ (vale / vai) n/∅ (raman / ramai); b) dupa numarul posibil de membri ai alternantzelor in cadrul unei paradigme*: alternantze bipartite (vezi exemplificarile de sub (a)); alternantze tripartite: a/a/e ((sa) vada / vad / vede) o/oa/u (port / poarta / purtam) a/a/i (ramas / ramasei / raman) etc. • Alternantzele vocalice pot afecta o silaba accentuata (strada / strazi) una neaccentuata (cumpar / cumpere) sau pot fi corelate cu schimbarea locului accentului* (sora / surori). Ele se produc mai ales in interiorul radicalului sau in sufixe pe cand alternantzele consonantice mai ales la finala radicalului inaintea desinentzei (cf. rog / roaga / rugam calator / calatoare vs. port / portzi fug / fugi porc / porci). Alternantzele vocalice shi/sau consonantice pot coexista intrun cuvant: strada / strazi impart / impartzim tanar / tineri: de asemenea aceeashi alternantza se poate produce de doua ori intrun cuvant: capac / capacel. • Exista alternantze a caror orientare poate fi precizata shi alternantze neorientate. In primul caz termenul de baza este reprezentat de sunetul din acea forma a morfemului* care poate aparea neurmata de afixe* iar termenul sau termenii alternantzi sunt rezultat al adaugarii unor afixe flexionare ori derivative sau al modificarii accentuarii radicalului (t/tz sau o/u; primul membru este termenul de baza al doilea termenul alternant); in al doilea caz fiecare termen alternant este conditzionat de alt regent (a/e sau o/oa; nu se poate stabili termenul de baza). • Romana are un sistem complex de alternantze care o individualizeaza in raport cu celelalte limbi romanice. Conditzionarea alternantzelor este in primul rand. de natura fonetica majoritatea acestora fiind rezultat al actziunii unor legi* fonetice. Astfel se explica de ex. dependentza vocalismului radicalului de natura vocalei din silaba urmatoare (alternantzele e/ea shi o/oa sunt conditzionate de prezentza unui [e] sau [a] in silaba urmatoare) sau de pierderea accentului (alternantza o/u). Unele alternantze mai ales cele consonantice se produc cu regularitate in contextul fonetic care le conditzioneaza (s/sh t/tz) pe cand altele cunosc restrictzii suplimentare de ordin gramatical (sunt limitate la anumite partzi de vorbire: n/∅ apare numai la verbe sau forme flexionare: i/a/a apare la anumite forme temporale shi de persoana) sau etimologic (anumite alternantze nu se realizeaza in neologisme). • Fonologie alternantzele au fost interpretate drept cazuri de neutralizare* a opozitziei dintre doua sau trei foneme* intrun anumit context morfematic sau drept cazuri de distributzie* defectiva definita in termeni morfologici (de ex. inaintea desinentzei i este admisa numai seria / tz z sh č ǧ / shi este exclusa seria / t d s c g /; in celelalte contexte aceste unitatzi fonematice se opun). • In morfologie variatziile radicalului unui cuvant flexibil k shi variatziile anunutor sufixe gramaticale au fost interpretate k alomorfe* ale morfemului radical respectiv ale sufixului gramatical. Astfel in paradigma verbului a purta morfemul radical cunoashte patru alomorfe: port portz purt poart iar sufixul de prezent esc cunoashte la conjunctiv trei alomorfe: esc esht easc. In flexiunea romaneasca alternantzele se incarca cu o semnificatzie speciala constituind un mijloc suplimentar in afara flectivelor* pentru marcarea diverselor valori morfologice. Astfel formele de pl. flori portzi in raport cu formele de sg. floare poarta sunt marcate prin mai multe mijloace: la desinentza i se adauga alternantza vocalica oá/ó iar in cazul lui poarta shi alternantza consonantica t/tz. in flexiunea romaneasca alternantzele dobandesc un rol semnificativ in marcarea numarului la substantiv shi adjectiv (poarta portzi; searbad serbezi); a genului la adjectiv (frumos frumoasa) a persoanei shi a numarului la verb (port portzi; port purtam); a anumitor forme temporale (ard arsei; raman ramasei); a anumitor forme modale in special a conjunctivului (crede sa creada vede sa vada). • Tendintza limbii romane actuale este de abandonare in cazul neologismelor* a sistemului de alternantze: alaturi de neologismele lampa lampi gara gari exista shi fabrica fabrici statzie statzii; alaturi de neologismele neg neaga provoc provoak exista shi mult mai numeroasele forme; accepta contesta poseda; invok implora dezvolta etc. Acest amestec de radicali cu alternantze shi fara alternantze are k efect pierderea caracterului fonetic shi morfologic regulat al alternantzelor shi transformarea lor in fapte de neregularitate flexionara. L.I.R.; G.P.D.

ALTERNANTZA ( < fr. alternance cf. lat. alternus unul dupa altul) Schimbare care se petrece alternativ rind pe rind cu anumite acceptzii in fizica sau in lingvistica (alternantza fonetica alternantza consonantica). In versificatzie alternantza rimelor masculine shi feminine shi mai rar alternantza strofelor (strofe cu versuri lungi scurte mixte). In constructzia strofelor alternantza contribuie in mare masura la reliefarea sensului poeziei. Ex. A fost odata can poveshti (r.m.) A fost k niciodata (r.f.) Din rude mari imparateshti (r.m.) O prea frumoasa fata. (r.f.) (M. EMINESCU Luceafarul)

ALTERNÁNTZA (< fr. {i}) s. f. 1. Insushirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o marime alternativa in decursul unei semiperioade cuprinse intre doua momente in care valoarea marimii este nula. 3. (GEOL.) Repetarea succesiva pe verticala a doua sau mai multe tipuri de roci sau formatziuni geologice de grosimi apropiate in coloana stratigrafica a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulata a unui sunet din tema prin altul in flexiune sau in familia lexicala: poate fi consonantica (ex. schimbarea lui s in sh: desdeshi a lui t in tz: taiattaiatzi) sau vocalica (ex. cartecartzi); ablaut apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constind in repetarea regulata a doua motive (in arte decorative) sau a doua elemente (in arhitectura).