ALTERNÁNTZA alternantze s. f. 1. Revenire prin alternare; perindare. Alternantza de roci tari shi de roci slabe. 2. Variatzie a vocalelor sau consoanelor intrun cuvint sau in familia unui cuvint folosita de limba pentru a diferentzia formele gramaticale ale aceluiashi cuvint sau (impreuna cu sufixul) derivatele unui cuvint de forma lor de baza. Schimbarea vocalei in «jocjoacajucam» constituie o alternantza vocalica; schimbarea consoanei in «grosgroshi» constituie o alternantza consonantica.