ALTERNANTZA ( < fr. alternance cf. lat. alternus unul dupa altul) Schimbare care se petrece alternativ rind pe rind cu anumite acceptzii in fizica sau in lingvistica (alternantza fonetica alternantza consonantica). In versificatzie alternantza rimelor masculine shi feminine shi mai rar alternantza strofelor (strofe cu versuri lungi scurte mixte). In constructzia strofelor alternantza contribuie in mare masura la reliefarea sensului poeziei. Ex. A fost odata can poveshti (r.m.) A fost k niciodata (r.f.) Din rude mari imparateshti (r.m.) O prea frumoasa fata. (r.f.) (M. EMINESCU Luceafarul)