ALTERNÁNTZA (< fr. {i}) s. f. 1. Insushirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o marime alternativa in decursul unei semiperioade cuprinse intre doua momente in care valoarea marimii este nula. 3. (GEOL.) Repetarea succesiva pe verticala a doua sau mai multe tipuri de roci sau formatziuni geologice de grosimi apropiate in coloana stratigrafica a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulata a unui sunet din tema prin altul in flexiune sau in familia lexicala: poate fi consonantica (ex. schimbarea lui s in sh: desdeshi a lui t in tz: taiattaiatzi) sau vocalica (ex. cartecartzi); ablaut apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constind in repetarea regulata a doua motive (in arte decorative) sau a doua elemente (in arhitectura).