ALTERNÁNTZA s. f. 1. insushirea de a alterna. ◊ procedeul de decorare prin utilizarea alternativa a doua motive elemente. 2. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvant sau a sunetelor cuvintelor apartzinand unei familii. ♦ ~ vocalica = alternantza intre vocalele din tema unui cuvant; apofonie; ~ consonantica = alternantza prin consoane. (< fr. alternance)