ALTERNANTZA Modificare a unui sunet sau grup de sunete produsa in cursul flexiunii* sau al derivarii* in radicalul* unui cuvant sau intrun sufix*: vad / vezi / (sa) vada; poarta / portzi / purtam; urs / urshi; lucrez / lucreaza cititor / cititoare. • Clasificare: a) dupa natura sunetelor modificate: alternantze vocalice intre vocale simple: a/e (fata / fete) i/i (vand / vinzi) intre o vocala shi un diftong: o/oa (ushor / ushoara) e/ea (cred / (sa) creada) intre diftongi: ia/ie (baiat / baietzi) intre o vocala shi ∅: u/∅ (usuc / uscam); alternantze consonantice intre consoane simple: d/z (verde / verzi) t/tz (bat / batzi) intre grupuri consonantice bimembre: sc/sht (gasca / gashte) sau trimembre: str/shtr (ministru / minishtri) intre o consoana shi 0: l/∅ (vale / vai) n/∅ (raman / ramai); b) dupa numarul posibil de membri ai alternantzelor in cadrul unei paradigme*: alternantze bipartite (vezi exemplificarile de sub (a)); alternantze tripartite: a/a/e ((sa) vada / vad / vede) o/oa/u (port / poarta / purtam) a/a/i (ramas / ramasei / raman) etc. • Alternantzele vocalice pot afecta o silaba accentuata (strada / strazi) una neaccentuata (cumpar / cumpere) sau pot fi corelate cu schimbarea locului accentului* (sora / surori). Ele se produc mai ales in interiorul radicalului sau in sufixe pe cand alternantzele consonantice mai ales la finala radicalului inaintea desinentzei (cf. rog / roaga / rugam calator / calatoare vs. port / portzi fug / fugi porc / porci). Alternantzele vocalice shi/sau consonantice pot coexista intrun cuvant: strada / strazi impart / impartzim tanar / tineri: de asemenea aceeashi alternantza se poate produce de doua ori intrun cuvant: capac / capacel. • Exista alternantze a caror orientare poate fi precizata shi alternantze neorientate. In primul caz termenul de baza este reprezentat de sunetul din acea forma a morfemului* care poate aparea neurmata de afixe* iar termenul sau termenii alternantzi sunt rezultat al adaugarii unor afixe flexionare ori derivative sau al modificarii accentuarii radicalului (t/tz sau o/u; primul membru este termenul de baza al doilea termenul alternant); in al doilea caz fiecare termen alternant este conditzionat de alt regent (a/e sau o/oa; nu se poate stabili termenul de baza). • Romana are un sistem complex de alternantze care o individualizeaza in raport cu celelalte limbi romanice. Conditzionarea alternantzelor este in primul rand. de natura fonetica majoritatea acestora fiind rezultat al actziunii unor legi* fonetice. Astfel se explica de ex. dependentza vocalismului radicalului de natura vocalei din silaba urmatoare (alternantzele e/ea shi o/oa sunt conditzionate de prezentza unui [e] sau [a] in silaba urmatoare) sau de pierderea accentului (alternantza o/u). Unele alternantze mai ales cele consonantice se produc cu regularitate in contextul fonetic care le conditzioneaza (s/sh t/tz) pe cand altele cunosc restrictzii suplimentare de ordin gramatical (sunt limitate la anumite partzi de vorbire: n/∅ apare numai la verbe sau forme flexionare: i/a/a apare la anumite forme temporale shi de persoana) sau etimologic (anumite alternantze nu se realizeaza in neologisme). • Fonologie alternantzele au fost interpretate drept cazuri de neutralizare* a opozitziei dintre doua sau trei foneme* intrun anumit context morfematic sau drept cazuri de distributzie* defectiva definita in termeni morfologici (de ex. inaintea desinentzei i este admisa numai seria / tz z sh č ǧ / shi este exclusa seria / t d s c g /; in celelalte contexte aceste unitatzi fonematice se opun). • In morfologie variatziile radicalului unui cuvant flexibil k shi variatziile anunutor sufixe gramaticale au fost interpretate k alomorfe* ale morfemului radical respectiv ale sufixului gramatical. Astfel in paradigma verbului a purta morfemul radical cunoashte patru alomorfe: port portz purt poart iar sufixul de prezent esc cunoashte la conjunctiv trei alomorfe: esc esht easc. In flexiunea romaneasca alternantzele se incarca cu o semnificatzie speciala constituind un mijloc suplimentar in afara flectivelor* pentru marcarea diverselor valori morfologice. Astfel formele de pl. flori portzi in raport cu formele de sg. floare poarta sunt marcate prin mai multe mijloace: la desinentza i se adauga alternantza vocalica oá/ó iar in cazul lui poarta shi alternantza consonantica t/tz. in flexiunea romaneasca alternantzele dobandesc un rol semnificativ in marcarea numarului la substantiv shi adjectiv (poarta portzi; searbad serbezi); a genului la adjectiv (frumos frumoasa) a persoanei shi a numarului la verb (port portzi; port purtam); a anumitor forme temporale (ard arsei; raman ramasei); a anumitor forme modale in special a conjunctivului (crede sa creada vede sa vada). • Tendintza limbii romane actuale este de abandonare in cazul neologismelor* a sistemului de alternantze: alaturi de neologismele lampa lampi gara gari exista shi fabrica fabrici statzie statzii; alaturi de neologismele neg neaga provoc provoak exista shi mult mai numeroasele forme; accepta contesta poseda; invok implora dezvolta etc. Acest amestec de radicali cu alternantze shi fara alternantze are k efect pierderea caracterului fonetic shi morfologic regulat al alternantzelor shi transformarea lor in fapte de neregularitate flexionara. L.I.R.; G.P.D.