TREIERÁ tréier vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere cu mashini speciale etc.) boabele semintzele de restul unei plante. ◊ Mashina de treierat = batoza. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: treie. Var.: (reg.) trierá vb. I] Lat. tribulare.

treiera¹ vt [At: CORESI L. 309/5 / P: trei~ / V: (irg) ~ira tri~ (reg) trai~ trieri triira / Pzi: eier (reg) ~rez / E: ml tribulare] 1 A separa boabele semintzele de restul unei plante (prin batere cu imblaciul prin calcare cu caii sau cu boii etc. ori cu ajutorul batozelor sau al combinelor) Si: (pop) a imblati. 2 (Mun; pex) A calca (ceva) in picioare Si: a strivi a zdrobi. 34 vti (Pfm; fig) A umbla din loc in loc Si: (pop) a cutreiera.

TREIERÁ tréier vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere cu mashini speciale etc.) boabele semintzele de restul unei plante. ◊ Aparat de treierat = ansamblu la o batoza sau la o combina in care se efectueaza operatzia de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: treie. Var.: (reg.) trierá vb. I] Lat. tribulare.

TREIERÁ tréier vb. I. Tranz. 1. A separa boabele de restul unei plante (operatzie efectuata in trecut prin batere iar astazi cu mashini speciale). Nam treierat nici un spic. PREDA I. 10. Eu sint Iohan mashinistul. Tot griul de pe lanurile acestea eu il treier. SADOVEANU O. VIII 206. Romashcanii ce ara shi seamana toamna secera shi treiera vara. DELAVRANCEA O. II 19. Mie teama k sa nu piei Cu porumbu nesapat Cu orzu netreierat Cu griul nesecerat Cu meiul nevinturat. SHEZ. I 113. ◊ Absol. Vedetzi aria asta unde treiera atita lume? PREDA I. 10. 2. Fig. A umbla din loc in loc; a cutreiera. No sashi mai vada nici cort nici sotzie Nici larga pustie Cen veci treiera. MACEDONSKI O. I 15. Vreau prin cuget Universul sal strabat in inaltzime Sal masor in adincime shi sal treier in largime. id. ib. 272. Pentru dinsun toata vremea drumurile treiera. PANN P. V. II 59. Varianta: trierá (CREANGA P. 160 CONTEMPORANUL III 126 ALECSANDRI P. III 62) vb. I.

A TREIERÁ tréier tranz. (cereale sau pastaioase) A bate separand boabele de restul plantei. /<lat. tribulare

triera¹ v vz treiera¹

treerà v. a bate sau calca granele (cu boi cai mashini) spre a le desface grauntzele. [Mold. triera = lat. TRIBULARE].

trierà v. Mold. V. treerà.

2) tréĭer á v. tr. (lat. tribŭlo áre d. tribulum tavaluc de arie [derivat d. térere a zdrobi. V. tiresc] de unde s’a facut *triŭulo *triur *trúir *trúĭer treĭer; it. trebbiare sard. triulare pv. trellar [a chinui] cat. sp. trillar pg. trilhar. Cp. cu shuĭer 2. V. cutreĭer tribulatziune). Calc orĭ bat grinele (cu caiĭ orĭ cu mashina) k sa se desprinda grauntzele.

treierá (a ~) vb. ind. prez. 3 tréiera

treierá vb. ind. prez. 1 sg. tréier 3 sg. shi pl. tréiera

treiera

treier vb. shi sb.

TREIERÁ vb. v. colinda cutreiera parcurge strabate vantura.

treiera vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PARCURGE. STRABATE. VINTURA.

treierá (r át) vb. A separa semintzele cerealelor de restul plantei. Var. treera triera. Mr. triγir(are) megl. trair(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu Hlr. 168; Koerting 9722; Pushcariu 1759; REW 8885) cf. it. trebbiare (sard. triulare) prov. treblar sp. trillar port. trilhar. Der. treier (var. Mold. trier) s. n. (treierare treierat); treierat s. n. (actziunea de a treiera); treierator s. m. (persoana care se ocupa cu treieratul); treieratoare s. f. (femeie care treiera; mashina de treierat); treierish s. n. (treierat); treieratura s. f. (griu treierat).