treierá (r át) vb. A separa semintzele cerealelor de restul plantei. Var. treera triera. Mr. triγir(are) megl. trair(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu Hlr. 168; Koerting 9722; Pushcariu 1759; REW 8885) cf. it. trebbiare (sard. triulare) prov. treblar sp. trillar port. trilhar. Der. treier (var. Mold. trier) s. n. (treierare treierat); treierat s. n. (actziunea de a treiera); treierator s. m. (persoana care se ocupa cu treieratul); treieratoare s. f. (femeie care treiera; mashina de treierat); treierish s. n. (treierat); treieratura s. f. (griu treierat).