TREIERÁ tréier vb. I. Tranz. 1. A separa boabele de restul unei plante (operatzie efectuata in trecut prin batere iar astazi cu mashini speciale). Nam treierat nici un spic. PREDA I. 10. Eu sint Iohan mashinistul. Tot griul de pe lanurile acestea eu il treier. SADOVEANU O. VIII 206. Romashcanii ce ara shi seamana toamna secera shi treiera vara. DELAVRANCEA O. II 19. Mie teama k sa nu piei Cu porumbu nesapat Cu orzu netreierat Cu griul nesecerat Cu meiul nevinturat. SHEZ. I 113. ◊ Absol. Vedetzi aria asta unde treiera atita lume? PREDA I. 10. 2. Fig. A umbla din loc in loc; a cutreiera. No sashi mai vada nici cort nici sotzie Nici larga pustie Cen veci treiera. MACEDONSKI O. I 15. Vreau prin cuget Universul sal strabat in inaltzime Sal masor in adincime shi sal treier in largime. id. ib. 272. Pentru dinsun toata vremea drumurile treiera. PANN P. V. II 59. Varianta: trierá (CREANGA P. 160 CONTEMPORANUL III 126 ALECSANDRI P. III 62) vb. I.