2) tréĭer á v. tr. (lat. tribŭlo áre d. tribulum tavaluc de arie [derivat d. térere a zdrobi. V. tiresc] de unde s’a facut *triŭulo *triur *trúir *trúĭer treĭer; it. trebbiare sard. triulare pv. trellar [a chinui] cat. sp. trillar pg. trilhar. Cp. cu shuĭer 2. V. cutreĭer tribulatziune). Calc orĭ bat grinele (cu caiĭ orĭ cu mashina) k sa se desprinda grauntzele.