TOIÁG toiege s. n. 1. Baston care se sprijina cineva la mers sau de care se serveshte pentru a se apara. ♦ Fig. Sprijin ajutor reazem. ♦ Lovitura data cu toiagul (1). 2. Baston purtat k semn distinctiv sau k simbol al unei demnitatzi sau autoritatzi. 3. (Pop.) Lumanare care se ashaza in mana pe pieptul sau la capul mortului. 4. (La pl. art.) Numele popular al celor trei stele luminoase ashezate la rand in mijlocul constelatziei Orion. [Pr.: toiag] Din sl. tojagŭ tojaga.

toiag sn [At: PSALT. HUR. 18^V/16 / P: toiag / V: (reg) ~iug tuiag sn (irg) ~a sf / Pl: ~iege (irg) ~age (reg) ~uri / E: vsl тоіагъ тоіагъа] 1 Batz lung shi drept de care se serveshte cineva la mers sau pentru a se apara Si: bata ciomag (reg) macau¹. 2 (Inv) Batz cu care erau batutzi vinovatzii. 3 (Reg; ie) A fi A fi tzeapan (de frig). 4 (Inv) Lovitura data cu toiagul (2). 5 (Fig) Sprijin. 6 (Pex; fig) Putere. 7 (Inv; shi determinat de „puterii” „stapanirii” etc.) Baston (de diferite forme) purtat k semn distinctiv sau k simbol al unei anumite demnitatzi sau autoritatzi. 8 (Reg) Picior de lemn ascutzit in jurul caruia se invarteshte valul morii. 9 (Reg) Prajina cu care se impinge luntrea de la mal Si: (reg) opintitor. 10 (Reg; if toiug) Bucata de lemn lata la un capat cu care se batuceshte pamantul Si: mai³. 11 (Reg) Maner de lemn (la imblaciu sau la garbaci) Si: (reg) codirishte hadarag. 12 (Reg) Steag (la nunta). 13 (Reg) Mustuitor. 14 (Reg) Drugul sfredelului. 15 (Reg) Motiv ornamental in forma de betze la vase cuiere sau la alte obiecte. 16 (Pop) Lumanare de ceara (in forma de spirala) care se pune la capataiul (sau in mana) mortului. 17 (Reg) Ramura de mar sau de gutui care se impodobeshte cu o basma (sau cu o batista) shi cu fructe la parastas. 18 (Ast; reg; lpl; de obicei art.) Cele trei stele luminoase ashezate in linie dreapta in mijlocul constelatziei Orion.

TOIÁG toiege s. n. 1. Batz lung shi drept de care se sprijina cineva la mers sau de care se serveshte pentru a se apara. ♦ Fig. Sprijin ajutor reazem. ♦ Lovitura data cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat k semn distinctiv sau k simbol al unei demnitatzi sau autoritatzi. 3. (Pop.) Lumanare care se ashaza in mana pe pieptul sau la capul mortului. 4. (La pl. art.) Numele popular al celor trei stele luminoase ashezate la rand in mijlocul constelatziei Orion. [Pr.: toiag] Din sl. tojagŭ tojaga.

TOIÁG toiege s. n. 1. Batz lung shi drept de care se serveshte cineva pentru a se sprijini in timpul mersului sau pentru a se apara la nevoie. V. baston bita ciomag. Il inconjurara pe oshtean ishi dadura caciulele brumarii pe ochi shi se razimara in toiege. SADOVEANU O. VII 160. SHi de cruntami vijelie tu te aperi cun toiag? EMINESCU O. I 147. A purces sa sa duca... cun toiag in mina shi cun sac da spinare. NEGRUZZI S. I 87. ◊ Loc. adj. In toiag = care se sprijina in toiag care are nevoie de toiag din cauza mersului nesigur de batrin. Doi oameni saratara Era un copilandru era un biet moshneag Copilul plin de viatza batrinul in toiag. MACEDONSKI O. I 46. ♦ Fig. Sprijin ajutor reazem. Palamon cintaretz bun shi toiagul staritzului nu putea sa ramiie acasa. GALACTION O. I 213. A crezut k Florica cu Pavel i vor fi toiagul batrinetzelor shi ia luat in casa ei. REBREANU R. I 150. Vinul e toiagul batrinetzelor shi nebunia tineretzelor. PANN P. V. I 114. 2. (Invechit) Baston (putind avea diferite forme) purtat k semn distinctiv sau k simbol al unei anumite demnitatzi sau autoritatzi. V. sceptru cirja. Ushor el trece k pe prag Pe marginea ferestei SHi tzinen mina un toiag Incununat cu trestii. EMINESCU O. I 170. El iaste vreadnic sa priimeasca toiagul stapinirei. TZICHINDEAL F. 65. 3. (Popular) Luminare care se ashaza in mina pe pieptul sau la capul mortului. Incepura a vorbi despre stirlici toiag nasalie. CREANGA P. 14. Pe masa... era ashezat un mort la capul caruia ardea toiagul intrun sfeshnic. SHEZ. XVIII 16. 4. (La pl. art.) Numele popular al celor trei stele luminoase ashezate la rind in mijlocul constelatziei Orion.

TOIÁG ~ége n. 1) Batz lung care serveshte drept sprijin la mers. 2) Lovitura data cu un astfel de batz. 3) fig. Sustzinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. 4) Baston purtat k simbol al unei demnitatzi sau autoritatzi. 5) pop. Lumanare care se pune in mana sau la capul mortului. /<sl. tojagu tojaga

toiag n. 1. batz lung: cu toiagul in mana; 2. baston de ceremonie: toiagul lui Moise; 3. insemnul unei demnitatzi: toiagul lui Hatman; 4. fig. sprijin: toiagul batranetzilor; 5. faclie ce se pune in mana mortului pe piept. [Slav. TOĬAGŬ baston].

toĭág n. pl. ĭege (vsl. toĭagŭ d. turc. toĭaka id.; bg. sirb. tojaga). Baston mare batrinesc orĭ de ceremonie orĭ de calatorie. Fig. Sprijin: acest fiŭ iĭ fu toĭagu batrinetzilor. Lovitura de toĭag. Luminare lunga cit mortu incolacita shi pusa sa arda la capu luĭ. Vechĭ shi toĭaga f. pl. ĭege.

toiág s. n. pl. toiége

toiág s. n. pl. toiége

toiag pl. toiege

toiag toiege.

TOIÁG s. 1. baston (Transilv. shi Maram.) macau. (Se sprijina in ~.) 2. (reg.) stat. (~ul este o lumanare incolacita.)

TOIÁG s. v. ajutor mustuitor reazem sceptru sprijin sprijinitor.

TOIAG s. 1. (Transilv. shi Maram.) macau. (Se sprijina in ~.) 2. (reg.) stat. (~ este o luminare incolacita.)

toiag s. v. AJUTOR. MUSTUITOR. REAZEM. SCEPTRU. SPRIJIN. SPRIJINITOR.

TOIÉGELE s. pl. art. (ASTRON.) (pop.) trisfetitele (pl.art.).

TOIEGELE s. pl. art. (ASTRON.) (pop.) trisfetitele (pl. art.).

toiág (iége) s. n. 1. Par baston. 2. Cirja. 3. Bita de cioban. 4. Cirja pastorala. 5. Baston k insemn de autoritate. 6. Sceptru. 7. Sprijin reazem. 8. Lovitura cu bastonul. 9. Luminare de mortzi care se face de aceeashi lungime cu cel raposat. 10. (S. f. pl.) Numele a trei stele din constelatzia Orion. Mr. tuiag(a) megl. tuiaga. Sl. (sb.) toiaga cf. bg. tojag (Miklosich Slaw. Elem. 49; Cihac II 416; Conev 65; ByckGraur BL I 14); pare cuvint oriental cf. tc. toyaka. Der. to(i)egi vb. (a umbla a cutreiera; a bate cu ciomagul).

toiagul lui Moise expr. (shc.) nota unu.