TOIÁG toiege s. n. 1. Batz lung shi drept de care se sprijina cineva la mers sau de care se serveshte pentru a se apara. ♦ Fig. Sprijin ajutor reazem. ♦ Lovitura data cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat k semn distinctiv sau k simbol al unei demnitatzi sau autoritatzi. 3. (Pop.) Lumanare care se ashaza in mana pe pieptul sau la capul mortului. 4. (La pl. art.) Numele popular al celor trei stele luminoase ashezate la rand in mijlocul constelatziei Orion. [Pr.: toiag] Din sl. tojagŭ tojaga.