TÍTLU titluri s. n. 1. Calificare dobandita de cineva in urma unor studii speciale intrun anumit domeniu de activitate. ◊ Titlu de glorie = merit renume fala. ♦ Demnitate functzie titulatura detzinute de cineva sau acordate cuiva; nume denumire care corespunde acestor demnitatzi functzii sau titulaturi. ♦ Calificativ care exprima o relatzie sociala. Titlul de tata. 2. Cuvant sau text pus in fruntea unei lucrari sau a unei partzi distincte a ei indicand rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia; p. gener. orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film care indica numele filmului realizatorii shi studioul care la produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ◊ Loc. adv. Cu titlu de... = cu caracter de k... 3. Capitol sau subdiviziune in textele de legi de regulamente etc. (purtand un numar de ordine). 4. (In sintagmele) Titlu de proprietate = document care stabileshte dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun. Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzactzii financiare. 5. Fig. Baza legala drept. 6. Procent de metal nobil dintrun aliaj; titru (3). Din ngr. títlos lat. titulus. Cf. (pentru sens) fr. titre.

titlu sn [At: (cca 16501675) GCR I 190/5 / V: (inv) tit ~tilush ~los ~sh ~tol ~tul tiutiulush (irg) ~tulush sn (inv) ~ta ~la (Pl: ~le) ~tula sf / Pl: ~ri / E: lat titulus slv gr τίτλος mg titulus fr titre] 1 (Inv) Demnitate (moshtenita sau dobandita de cineva) in ierarhia politica nobiliara boiereasca etc. Si: functzie grad rang (Inv) titulatura (1) (ivr) titulatzie (1). 2 (Inv; ccr) Denumire corespunzatoare unui titlu (1). 3 (Inv) Denumire (2). 4 (De obicei udp „de” care indica domeniul de activitate profesiunea etc.) Calificare obtzinuta de cineva in urma unor studii speciale a unei activitatzi sau a unei performantze sportive Si: (inv) titulatura (2) (ivr) titulatzie (2). 5 (Is) ~ shtiintzific Titlu (4) care se acorda de catre institutziile de invatzamant superior in conditziile prevazute de lege persoanelor cu activitate deosebita in domeniul shtiintzei shi al culturii. 6 (Iuz; is) ~ de distinctzie Titlu (4) care se acorda in Republica Socialista Romania de catre Consiliul de Stat persoanelor care sau distins prin merite deosebite in domeniul shtiintzei culturii artei invatzamantului ocrotirii sanatatzii agriculturii sau sportului. 7 (Is) ~ de glorie Merit. 8 Cuvant sau text pus in fruntea unei lucrari a unui articol a unui capitol etc. care denumeshte lucrarea respectiva sau indica rezumativ cuprinsul ei Si: nume (inv) titulatura (3) (ivr) titulatzie (3). 9 (Pgn) Lucrare editata. 10 Partea scrisa de la inceputul unui film care indica numele filmului realizatorii shi studioul care la produs. 11 (Lpl) Dialogul tradus shi imprimat pe filmele realizate intro limba straina. 12 (Tip; is) ~ fals Prima pagina a unei cartzi contzinand indicarea subiectului shi a numarului volumului (in cazul k are mai multe volume). 13 (Iuz) ~ curant Indicatzia de pe fiecare pagina a unei cartzi cuprinzand titlul (8) cartzii sau o parte a acestuia. 1415 (Iljv) Cu ~ de... (Care este) cu caracter de... 16 (Inv; ilc) Cu ~tula k... Cu scopul k... 17 Formulare concisa a unei idei. 18 Capitol sau subdiviziune in textul unei legi al unui regulament etc. care poarta de obicei un numar de ordine. 19 Baza legala care constituie temeiul unui drept subiectiv invocat de catre o persoana. 20 (Jur; ccr) Inscris cu care se dovedeshte dreptul subiectiv invocat de catre o persoana. 21 (Jur; is) ~ executor Hotarare judecatoreasca sau orice alt inscris prevazut de lege care permite executarea silita. 22 (Jur; is) de proprietate Document care stabileshte dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect. 23 (D. contracte conventzii acte etc.; ila) Cu ~ oneros Prin care se urmareshte k in schimbul unei prestatzii sa se obtzina o contraprestatzie. 24 (Fig) Justificare. 25 (Is) ~ de onoare Ceea ce reprezinta o demnitate o cinste o mandrie. 26 (Fin; shis ~ de valoare) Inscris care face obiectul unor tranzactzii financiare shi a carui proprietate confera un drept de asociere sau de creantza. 27 (Fin; is) ~ de renta Actziune prin care statul se obliga sa plateasca o dobanda o renta anuala purtatorului acestei actziuni. 28 (Fin; is) ~ de credit Document scris consacrat prin acte normative shi reprezentand o obligatzie de rambursare la scadentza a unei anumite sume de bani. 29 Proportzie de metal pretzios (aur sau argint) dintrun aliaj exprimata in partzi la mie Si: titru (3). 30 (Tex) Numar care indica finetzea firelor de matase shi a fibrelor sintetice Si: titru (4).

TÍTLU titluri s. n. 1. Calificare capatata de cineva in urma unor studii speciale intrun anumit domeniu de activitate. ◊ Titlu de glorie = merit renume fala. ♦ Demnitate functzie titulatura detzinute de cineva sau acordate cuiva; nume denumire care corespunde acestor demnitatzi functzii sau titulaturi. ♦ Calificativ care exprima o relatzie sociala. Titlul de tata. 2. Cuvant sau text pus in fruntea unei lucrari sau a unei partzi distincte a ei indicand rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia; p. gener. orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film care indica numele filmului realizatorii shi studioul care la produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ◊ Loc. adv. Cu titlu de... = cu caracter de k... 3. Capitol sau subdiviziune in textele de legi de regulamente etc. (purtand un numar de ordine). 4. (In sintagmele) Titlu de proprietate = document care stabileshte dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect. Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzactzii financiare. 5. Fig. Baza legala drept. 6. Procent de metal nobil dintrun aliaj; titru (3). Din ngr. títlos lat. titulus. Cf. (pentru sens) fr. titre.

TÍTLU titluri s. n. 1. Calificare capatata de cineva in urma unor studii speciale intrun anumit domeniu de activitate. Grigore avea atunci douazeci shi patru de ani... Ishi luase licentza in drept la Bucureshti nu k sa practice ci sa aiba un titlu. REBREANU R. I 50. ◊ Titlu academic v. academic. Titlu de glorie = merit renume glorie fala. Alecsandri mai are un titlu de glorie care se cade sa il subliniem... k folclorist. SADOVEANU E. 61. ♦ (In orinduirea feudala shi capitalista) Demnitate (uneori shi functzie) bazata pe privilegii shi conferind posesorului anumite drepturi; denumirea rangului corespunzind unei astfel de demnitatzi. Titlul lui de nobletza este talentul nu rangul de boierie cu care la miluit domnia. SADOVEANU E. 70. Pe tzarm averea lasatzi shi luxul nebunesc... Nobletzea orice titluri shi orice vanitate. MACEDONSKI O. I 168. Naveau... dreptul da fi singuri proprietari de pamint da moshteni titluri shi slujbe da fi osebitzi de legea comuna pentru totzi. BALCESCU O. II 14. O voi care un titlu shun nume pizmuitzi. ALEXANDRESCU M. 89. 2. Cuvint sau text pus in fruntea unei lucrari sau a unei partzi distincte a ei indicind rezumativ cuprinsul acesteia. Titlul era scris shi latineshte. EMINESCU N. 45. Cartea... ce tu ai compus sub titlul de «Manualul vinatorului». ODOBESCU S. III 9. ◊ Loc. adv. Cu titlu de... = cu caracter de... k... 3. Capitol sau subdiviziune in textul unei legi al unui regulament etc. (de obicei purtind un numar de ordine). Codul Penal Cartea II Titlul III. 4. (In expr.) Titlu de proprietate = document care stabileshte dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect. Totzi fugim cu titluri de proprietate cu actziuni cu bijuterii. DUMITRIU B. F. 88. 5. Fig. Baza legala drept. Oricit de modeste ar fi titlurile mele la bunavointza unui public atit de distins. MACEDONSKI O. IV 3. 6. Procent de metal nobil dintrun aliaj; titru. Varianta: (invechit) títula titule (NEGRUZZI S. I 273 BUDAIDELEANU TZ. 91) s. f.

TÍTLU s.n. 1. Calitate obtzinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performantze sportive. ♦ Titlu de glorie = merit renume fala. ♦ (In oranduirea feudala shi capitalista) Demnitate rang. 2. Cuvant sau text situat in fruntea unei cartzi a unui capitol etc. indicand rezumativ materia care se trateaza; (p. ext.) orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film care indica numele acestuia realizatorii shi studioul care la produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de k... 3. Capitol in textele de legi in regulamente etc. 4. (Jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabileshte dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative shi reprezentand o obligatzie de rambursare la scadentza a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Baza legala drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintrun aliaj exprimata in partzi la mie; titru (2). [< lat. titulus].

TÍTLU s. n. 1. calificare obtzinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performantze sportive. ♦ ~ de glorie = merit renume fala. ◊ demnitate functzie rang (nobiliar). 2. cuvant text pus in fruntea unei cartzi a unui capitol etc. indicand rezumativ cuprinsul; (p. ext.) orice lucrare editata. ◊ partea scrisa de la inceputul unui film care indica numele acestuia realizatorii shi studioul care lau produs. ◊ (pl.) traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ cu ~ de = cu caracter de k... 3. capitol in textele de legi in regulamente etc. 4. inscris act sau fapt juridic reprezentand temeiul unui drept invocat. ♦ ~ de proprietate = act care stabileshte dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; ~ de valoare = inscris semnat shi transmisibil care constituie obiectul unor tranzactzii financiare shi a carui proprietate confera drept de asociere sau de creantza; ~ de credit = document consacrat prin acte normative shi reprezentand o obligatzie de rambursare la scadentza a unei anumite sume de bani; ~ de participatzie = titlul de credit care confera dreptul la dividente dreptul la o cota parte din patrimoniul societatzii sau de a participa la activitatea societatzii comerciale. 5. (fig.) justificare dovada drept. 6. cantitatea de metal pretzios dintrun aliaj exprimata in partzi la mie; titru (3). ◊ (text.) numar care indica finetzea firului de matase shi a fibrelor sintetice. (< ngr. titlos lat. titulus dupa fr. titre)

TÍTLU¹ ~e n. Cantitate de metal nobil dintrun aliaj. [Sil. titlu] /<lat. titlus sl. titlo ngr. títlos fr. titre

TÍTLU² ~ri n. 1) Nume acordat de autor operei sale sau unei partzi a acesteia care indica tema tratata. ◊ Cu ~ de... cu caracter de... 2) la pl. Traducere a dialogului imprimata sub imaginea unui film vorbit intro limba straina. 3) Calificare obtzinuta (intrun domeniu de activitate). ~ de campion. ~ shtiintzific. 4) Nume calificativ. ~ de prieten. 5) Denumire onorifica (desemnand o demnitate un rang sau o functzie inalta). ~ de conte. 6) Act juridic al unui drept. ~ de moshtenire. /<lat. titlus sl. titlo ngr. titlos fr. titre

titlu n. 1. inscriptziunea in fruntea unei cartzi sau a unui capitol indicand materia despre care se trateaza; 2. subdiviziunea unui codice a unei colectziuni: cartea II titlul 3; 3. nume de demnitate: titlu de principe; 4. calificare onorifica: titlu de Altetza; 5. calificare oarecare: titlu de amic; 6. drept de a practica o cariera o profesiune: titlu de notar de medic; 7. act ce stabileshte un drept: titlu de nobletza de proprietate; 8. drept de a cere de a face ceva: a poseda o proprietate cu titlul de uzufructuar; 9. ceea ce da drept la ceva: are un titlu la decoratziune; 10. grad de finetza a aurului sau a argintului: titlul indica cantitatea de metal pur contzinut intr’un aliaj; 11. in tipografie caractere de litere.

*títlu n. pl. urĭ (ngr. titlos vsl. d. lat. titulus fr. titre). Inscriptziune pusa in capu uneĭ cartzĭ orĭ uneĭ impartzirĭ a cartziĭ shi care arata cuprinsu. Grad de boĭerie (de nobletza) saŭ grad academic saŭ grad de functziune: titlu de duce de doctor de profesor universitar. Epitet de onoare: titlu de domn al TZariĭ Romaneshtĭ de mitropolit al Moldoveĭ. Epitet in general: titlu de amic. Nume care arata o relatziune sociala: titlu de tata. Hirtie de valoare in finantze: titlu de renta. Gradu de puritate al auruluĭ shi argintuluĭ in aliaj: moneta cu titlu legal. Cu titlu de k in calitate de: cu titlu de proprietar de moshtenitor de amic de comandant. Cu titlu gratuit gratis. L. V. titlu títul tit; in Trans. titula shi titla. SHi titulúsh titlúsh titĭulúsh tĭutĭulush (dupa pron. ung.).

titula sf vz titlu

TÍTULA s. f. v. titlu.

títlu (titlu) s. n. art. títlul; pl. títluri

títlu s. n. (sil. tlu) art. títlul; pl. títluri

titlu titluri.

TÍTLU s. 1. demnitate rang (inv.) spitza stat. (Ia acordat ~l de baron.) 2. calitate. (Are ~l de inginer.) 3. titru. (~ al unui metal pretzios.)

TÍTLU s. v. denumire nume numire.

TITLU s. 1. demnitate rang (inv.) spitza stat. (Ia acordat ~ de baron.) 2. calitate. (Are ~ de inginer.) 3. titru. (~ al unui metal pretzios.)

titlu s. v. DENUMIRE. NUME. NUMIRE.

títlu (uri) s. n. Nume rang; drept; cuvint sau text din fruntea unei lucrari. Var. inv. titol titula titulush. Mr. titlu. Mgr. τίτλος (Murnu 57) cf. sl. titlŭ (Cihac II 413). Sec. XVII. Titulush prin pronuntzie mag. din lat. titulus (Gáldi Dict. 163). Der. titula vb. (inv. a intitula); titrat adj. din fr. titré; titular adj. din fr. titulaire; titulatura s. f. din germ. Titulatur; intitula vb. (a numi).

TITLURI DE BOIERI SHI DREGATORI ROMANI. Subst. Rang boieresc cin boieresc; boierie. Dregatorie. Armashie; banie; hatmanie; ispravnicie; logofetzie; paharnicie; pitarie; pircalabie; postelnicie; serdarie; slugerie; spatarie; stolnicie; vistiernicie; vornicie. Dregator demnitar. Boier boiernash; boier mare boier velit boier de rangul intii; boier de divan boier cu barba; boier divanist (divanit); boier de rangul al doilea; boier de rangul al treilea. Aga; mare aga vel aga. Armash; mare armash armash mare vel armash; armashel. Ban; mare ban. Caimacam. Capuchehaie (turcism). Camarash; marele camarash. Caminar. Capitan de oaste (al oshtii al oshtilor). Cneaz chinez (reg.) jude. Clucer; marele clucer vel clucer; clucerul de arie; clucerul de pivnitza. Comis; comishel. Hatman marespatar. Ispravnic. Jitnicer. Jupan. Logofat logofetzel (dim.); mare logofat vel logofat; logofat al doilea; logofat al treilea; logofat de obiceiuri; logofat (domnesc); logofat de vistierie. Medelnicer. Paharnic; mare paharnic vel paharnic; paharnicel. Pitar; mare pitar vel pitar. Pircalab staroste. Portar; portar de (de la) Suceava portar al Sucevei; portarel. Postelnic; mare postelnic vel postelnic; postelnicul al doilea; postelnicul al treilea; postelnicel. Serdar; marele serdar serdarul mare; serdarul de mazili. Sfetnic; primul sfetnic marele sfetnic. Sluger. Spatar mare spatar vel spatar; spatarel. Stolnic; mare stolnic val stolnic. SHatrar. Vistier vistiernic. Vornic; mare vornic vornic mare vel vornic; vornic de TZara de Jos (de Sus); vornicel. V. titluri de nobletze.

TITLURI DE NOBLETZE. Subst. Nobil aristocrat castelan senior mare senior boier grof (reg.). Cavaler; baronet; baron; viconte; conte grof (rar) iarl; marchiz; duce hertzog (inv.); printz printzishor (dim.) principe palatin margraf cneaz. Lord lady; milady. Sir. Pair. Maharadjah maharani; rajah. Mandarin. Boier boierash (dim.) boiernash; boier divanit (divanist). Nobilime nobletze (rar) aristocratzie boierime. Titlu de nobletze nobletze nobilitate (inv.) seniorie cavalerie (inv.); baronie marchizat; principat. Boierie caftanie (inv.). Innobilare. Adj. Nobil innobilat nobiliar nobilitar (inv.) aristocrat aristocratic. seniorial boieresc grofesc (reg.); cavaleresc; ducal; princiar. Vb. A innobila a acorda un titlu de nobletze a boieri (inv.) a ridica la rangul de boier a caftani (inv.) a imbraca cu (in) caftan. V. conducator conducator de stat titluri de boieri shi dregatori romani.