TÍTLU titluri s. n. 1. Calificare capatata de cineva in urma unor studii speciale intrun anumit domeniu de activitate. ◊ Titlu de glorie = merit renume fala. ♦ Demnitate functzie titulatura detzinute de cineva sau acordate cuiva; nume denumire care corespunde acestor demnitatzi functzii sau titulaturi. ♦ Calificativ care exprima o relatzie sociala. Titlul de tata. 2. Cuvant sau text pus in fruntea unei lucrari sau a unei partzi distincte a ei indicand rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia; p. gener. orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film care indica numele filmului realizatorii shi studioul care la produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ◊ Loc. adv. Cu titlu de... = cu caracter de k... 3. Capitol sau subdiviziune in textele de legi de regulamente etc. (purtand un numar de ordine). 4. (In sintagmele) Titlu de proprietate = document care stabileshte dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect. Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzactzii financiare. 5. Fig. Baza legala drept. 6. Procent de metal nobil dintrun aliaj; titru (3). Din ngr. títlos lat. titulus. Cf. (pentru sens) fr. titre.