tanji vi [At: PSALT. HUR. 93^v/3 / Pzi: ~jesc / E: vsl тѫжити] 1 A se intrista. 2 A suferi mult din punct de vedere moral Si: a se consuma. 3 A suferi de dorul cuiva sau a ceva. 4 A dori ceva foarte mult Si: a jindui a ravni. 5 (irg) Ashi exprima nemultzumirea Si: a se plange. 6 A se afla intro stare de slabiciune fizica. 7 A fi bolnavicios. 8 (D. plante) A se veshteji. 9 (Fig) A lancezi. 10 (Fig) A stagna.

A TANJÍ ~ésc intranz. 1) fig. A suferi de dorul cuiva; a fi cuprins de slabiciune. 2) A avea o boala neidentificata (fara a cadea la pat); a gogi. 3) fig. (despre plante) A stagna in dezvoltare (din cauza conditziilor nefavorabile). /<sl. tonžiti

tanjì V. Mold. a se topi dean picioarele a langezi: acolo sa tanjeasca ’n lanceda sclavie AL. [Slav. TẼJITI a fi trist].

TINJÍ tinjesc vb. IV. Intranz. 1. A se afla intro stare de slabiciune fizica a fi bolnavicios; a lincezi. Preoteasa tinjeshte cam de mult... Ia ia la doftorii bea shi apa dascintata... SHi degeaba sint toate. DELAVRANCEA O. II 303. SHopirlele gonite din culcushurile lor de navala apei tinjesc pe linga drum. VLAHUTZA O. A. 155. Voinicul vazind k sanatatea masei tinjeshte nu shtia ce sai mai faca spre a o mai inveseli. ISPIRESCU L. 126. Tinjea de mic fiindca mamasa il nascuse inainte de vreme. CARAGIALE O. III 93. ♦ (Despre plante p. ext. despre locul unde cresc ele) A se usca a se ofili a se veshteji. Livezile dupa anul de pustiire tinjesc; dar renasc apoi. SADOVEANU O. VI 402. Frunza tinjea se ingalbenea. GIRLEANU L. 42. Trandafirul rau tinjeshte Dacal smulgi de unde creshte. JARNÍKBIRSEANU D. 202. ♦ Fig. A lincezi a stagna. Frumoasele cladiri ale portului sau paraduit toata mishcarea shi viatza orashului a inceput a tinji. VLAHUTZA R. P. 45. Ma tem prin urmare sa nutzi fi pierit linishtea fara de care biata literatura tinjeshte. ALECSANDRI S. 159. 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «de» sau «dupa») A se ofili a se topi a suferi (sub apasarea unor suferintze morale). SHin aerul inchis fierbinte Cel vezi cum tremura in soare Tinjim de dorul altor locuri K nishte pasari calatoare. VLAHUTZA O. A. 79. Nu mai tinji atita dupa dinshii; se vede k asha lea fost scris mititeii. CREANGA A. 113. ◊ Fig. Spancioc: Boieri! a sa naltzime Ciubar ne porunceshte. La curte dar caci tronul de dorul lui tinjeshte. ALECSANDRI T. II 82.

tinjésc v. intr. (vsl. tonžiti a te intrista a fi chinuit ruda cu tongovati. V. tinguĭesc tujesc). Sufer gogesc ma consum ma prapadesc de dor de lipsa cuĭva de lipsa de aer curat sh. a.: a tinji de doru copiilor dupa copiĭ dupa libertate; o planta care tinjeshte la umbra. V. lincezesc.

tanjí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tanjésc imperf. 3 sg. tanjeá; conj. prez. 3 sa tanjeásca

tanjí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tanjésc imperf. 3 sg. tanjeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. tanjeásca

tinji (conj. tinjeasca)

tanjesc jeasca 3 conj. jeam 1 imp.

TANJÍ vb. 1. v. zacea. 2. v. jindui.

TANJÍ vb. v. ingalbeni intrista mahni murmura ofili pali plange posomori stagna trece usca veshteji.

TINJI vb. 1. a boli a piroti a zacea (pop.) a gogi (reg.) a zalezi (Munt. shi Olt.) a tiromi (inv.) a lincezi. (~ de multa vreme la pat.) 2. a jindui a rivni. (Cindva ~ dupa alt soi de viatza.)

tinji vb. v. INGALBENI. INTRISTA. MIHNI. MURMURA. OFILI. PALI. PLINGE. POSOMORI. STAGNA. TRECE. USCA. VESHTEJI.

tinjí (jésc ít) vb. 1. (Inv.) A se intrista a se mihni. 2. (Inv.) A cricni. 3. A lincezi a se consuma a slabi a se ofili. Sl. tąziti „a fi suparator” (Cihac II 11; Byhan 337) cf. bg. tažiam rus. tužiti aceeashi origine k tinga tingui. Der. tinjeala s. f. (slabiciune ofilire); tinjitor adj. (galesh debil). Cf. stinjeni.