TINJÍ tinjesc vb. IV. Intranz. 1. A se afla intro stare de slabiciune fizica a fi bolnavicios; a lincezi. Preoteasa tinjeshte cam de mult... Ia ia la doftorii bea shi apa dascintata... SHi degeaba sint toate. DELAVRANCEA O. II 303. SHopirlele gonite din culcushurile lor de navala apei tinjesc pe linga drum. VLAHUTZA O. A. 155. Voinicul vazind k sanatatea masei tinjeshte nu shtia ce sai mai faca spre a o mai inveseli. ISPIRESCU L. 126. Tinjea de mic fiindca mamasa il nascuse inainte de vreme. CARAGIALE O. III 93. ♦ (Despre plante p. ext. despre locul unde cresc ele) A se usca a se ofili a se veshteji. Livezile dupa anul de pustiire tinjesc; dar renasc apoi. SADOVEANU O. VI 402. Frunza tinjea se ingalbenea. GIRLEANU L. 42. Trandafirul rau tinjeshte Dacal smulgi de unde creshte. JARNÍKBIRSEANU D. 202. ♦ Fig. A lincezi a stagna. Frumoasele cladiri ale portului sau paraduit toata mishcarea shi viatza orashului a inceput a tinji. VLAHUTZA R. P. 45. Ma tem prin urmare sa nutzi fi pierit linishtea fara de care biata literatura tinjeshte. ALECSANDRI S. 159. 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «de» sau «dupa») A se ofili a se topi a suferi (sub apasarea unor suferintze morale). SHin aerul inchis fierbinte Cel vezi cum tremura in soare Tinjim de dorul altor locuri K nishte pasari calatoare. VLAHUTZA O. A. 79. Nu mai tinji atita dupa dinshii; se vede k asha lea fost scris mititeii. CREANGA A. 113. ◊ Fig. Spancioc: Boieri! a sa naltzime Ciubar ne porunceshte. La curte dar caci tronul de dorul lui tinjeshte. ALECSANDRI T. II 82.