Definitzia cu ID-ul 512865:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tinjí (jésc ít) vb. 1. (Inv.) A se intrista a se mihni. 2. (Inv.) A cricni. 3. A lincezi a se consuma a slabi a se ofili. Sl. tąziti „a fi suparator” (Cihac II 11; Byhan 337) cf. bg. tažiam rus. tužiti aceeashi origine k tinga tingui. Der. tinjeala s. f. (slabiciune ofilire); tinjitor adj. (galesh debil). Cf. stinjeni.