RESTÉU resteie s. n. Fiecare dintre cele doua bare in forma de cui facute din fier sau din lemn care se introduc vertical in partea exterioara a jugului pentru a retzine gatul animalului. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) rastéu restéi s. n.] Et. nec.

resteu sn [At: ANON. CAR / V: (reg) ~tau ~tei ~tel (Pl: ~eluri restei) ras~ ras~ rastiu rashteu ~teu rastel rashtel lastau rastrau (Pl: rastaie) rastai Ies~ / Pl: ~eie (reg) ~eaua ~ri ~ei / E: nct] 1 Fiecare dintre cele doua cuie facute din lemn sau din fier cu care se inchid laturile jugului dupa injugarea vitelor. 2 (Ie) A lua (pe cineva) cu ~l A se purta (cu cineva) aspru Si: a amenintza (4). 3 (Il) Cu ~l la brau sau a umbla cu ~l A fi cicalitor artzagos. 4 (Ie) A ajunge la ~l de alun A saraci de tot. 5 (Reg) Cui de fier sau de lemn asemanator cu resteul (1) cu diverse intrebuintzari. 6 Retevei (1). 7 Speteaza care tzine obezile sa nu se desfaca roata morii sub presiunea apei. 89 (Reg) Rustem (12).

RESTÉU resteie s. n. Fiecare dintre cele doua bare in forma de cui facute din fier sau din lemn cu care se inchid laturile jugului pentru a retzine grumazul animalului in jug. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta aspru (cu cineva). [Var.: (reg.) rastéu restéi s. n.] Et. nec.

RESTÉU resteie s. n. Fiecare dintre cele doua betze in forma de cui facute din fier sau din lemn cu care se inchid laturile jugului pentru a retzine grumazul animalului. Un resteu de carpan gros shi vinjos. MARIAN O. I 347. Cum? zisera barbatzii inspaimintatzi scapind resteiele din mina. CREANGA P. 14. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu resteul = a se purta (cu cineva) cu asprime al amenintza. Pl. shi: restele (JARNÍKBIRSEANU D. 208) resteuri (POPESCU B. III 147). Variante: rastéu (POPA V. 71 HOGASH DR. II 284) restéi (TEODORESCU P. P. 624) s. n.

RESTÉU ~ie n. Fiecare dintre cele doua bare cu care se inchid partzile laterale ale jugului. ◊ A lua pe cineva cu ~ul a se rasti la cineva. /Orig. nec.

resteu n. Mold. V. rasteiu: cand o face plopul mere shi resteul mugurele AL.

restéŭ (vest sud) shi rastéŭ (nord) n. pl. eĭe (ung. resztó odgonu din apoĭ la corabie saŭ ereszteni a da drumu eresztö care da drumu. Cp. cu cĭocilteŭ feresteŭ melesteŭ sh. a.). Batzu (saŭ feru) mobil cu care se inchide jugu spre partea de afara: daca unu e maĭ tare in git tireshte resteu inainte (Sov. 211). V. bulfeŭ shi fercheteŭ.

RESTEI s. n. v. resteu.

rasteu sn vz resteu

restei sn vz resteu

rastéŭ V. resteŭ.

restéu s. n. art. restéul; pl. restéie

restéu s. n. art. restéul; pl. restéie

resteu pl. resteie

resteu teie.

RESTÉU s. v. retevei scurtatura speteaza.

resteu s. v. RETEVEI. SCURTATURA. SPETEAZA.

restéu (restéie) s. n. Cui cu care se inchide jugul. Var. rasteu restei restel. Mag. ereszto „care da drumul” (Scriban; Gáldi Dict. 95). Legatura cu sl. rastaviti „a separa” bg. razstav „separare” (Cihac II 364; Conev 70) sau cu lat. rastĕllus (Tiktin) este dubioasa.

reste(n)ul v. rustemul.

rastéu rastaie (resteu) s.n. (reg.) Cui de fier cu care se inchide jugul. Et. nec. (DEX MDA); din magh. ereszto „care da drumul” (Scriban; Galdi cf. DER).

rastéu rastaie s.n. Cui de fier cu care se inchide jugul. Din magh. ereszto „care da drumul” (Scriban cf. DER).